Zvon de primăvară

[C.Titi Nechita]

Un murmur tresare la margini de crâng,

O rază de soare aprinde tăceri

Pe umeri de ramuri punând mângâieri,

Prin văi și pe dealuri zăpezile plâng.

 

Un zvon din înalturi coboară-n zăvoi,

Dar nori de balauri pe culme se strâng

Și-ar vrea peste plaiuri să culce nevoi

 

Și totuși în zare lumini se răsfrâng,

Plăceri trecătoare se-aprind și se frâng.

 

Un zvon mi se pare e-aproape de noi!

                                     28-02-2026

[Chris]

primavaratic si frumos! 

mi-a placut aceasta idee Prin văi și pe dealuri zăpezile plâng.

[Grig Salvan]

Un zvon pe care-l simțim cu toții în aceste zile de început de primăvară, un zvon amestecat cu muzică blândă și zgomot sumbru, cu lumini și umbre, cu bune și mai puțin bune. Vorba poetului Bacovia: „O nouă primăvară pe vechile dureri...” Apreciez, ca de obicei, forma aceasta prozodică.

[Ioniţă Gabriela]

versuri muzicale și atât de frumos împletite... Felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

Poezia surprinde momentul fragil al trecerii dintre iarnă și primăvară, când natura încă oscilează între frig și lumină. Imaginile sensibile – „zăpezile plâng”, „raza de soare aprinde tăceri”, „murmurul crângului” – construiesc o atmosferă de trezire lentă a lumii. Apariția „norilor de balauri” aduce o ușoară tensiune, sugerând că primăvara trebuie încă să lupte cu umbrele iernii. Finalul, cu zvonul apropiat, transmite speranța renașterii și a luminii care se pregătește să cuprindă totul. O poezie delicată, muzicală și plină de prospețime.

[Mihai Katin]

Și totuși în zare lumini se răsfrâng,

Plăceri trecătoare se-aprind și se frâng....o apreciere sincera pentru  lirismul  deosebit al acestor versuri