Trup şi suflet chinui

[C.Titi Nechita]

Se frâng lacrimi printre gene,

Cerul pare ostenit,

Iar pământul parcă geme…

Sufletul mi-e cătrănit!

 

Mă-ngenunche iar suspinul,

Gându-mi este răvăşit…

Vreau să nu mai văd declinul

Şi nici chipul chinuit!

 

Curg priviri pe dalbe file

Şi pe trupu-ţi răstignit…

Nu mai vreau şi alte zile

Să simt cuiul pironit!

 

Nu mai vreau să-nnăbuş clipa

Şi nici glasul tânguit!

Astăzi mi s-a frânt aripa

Lacrima când ţi-am zărit.

 

Vreau să fug uitând de toate

Câte nu le-am împlinit,

Doar că sufletul nu poate

Şi se zbate rătăcit.

 

Frământări de lumi deşarte

Peste tot m-au însoţit…

Timpul toate le desparte

Şi-acum glasul mi-e pierit.

 

Răzvrătiri ‘nalţă fiinţa

Peste hăuri de granit,

Lacrimă mi-e neputinţa

Ce-mi pare de neoprit.

 

Mă-nspăimânt de suferinţă

Şi de trupul tău ciuntit...

De-ar mai fi timp de căinţă,

Unde-i locul cel sfinţit?

 

Unde să-mi ridic o rugă

Pentru tot ce-ai pătimit?

Nu mai vreau s-o iau la fuga

Printre lacrimi de smintit!

 

Uneori de te-am uitat,

Doamne, eu tot te-am iubit

Şi mereu eu m-am rugat:

Iartă-mi gândul pustiit!

 

Îmblânzeşte-acum cărarea

Cea pe care am pornit

Şi-mi alungă întristarea…

Bucură-mi gândul cernit!

[C.Titi Nechita]

D-na Sofia, nu sunt tentat să vă dau drepate în totalitate pentru că aţi fi uimită să vedeţi că există totuşi elevi cu o înţelegere şi o sensibilitate deosebite chiar şi la acele, cum le-am spus eu între ghilimele, încâlceli, iar cât priveşte obiectivismul, cred că orice cititor are şi o doză de subiectivism când îşi exprimă opinia,  întrucât nu poate fi mereu 100% pe aceeaşi undă cu autorul şi nu de puţine ori starea acestuia  a rămas sau rămâne o enigmă ce naşte mereu întrebări.

Şi să ştiţi că îmi place jazzul, dar anumite genuri de jazz, ca şi d-stră dealtfel.

[Sofia Sincă]

Elevii? Necunoscători, domnule, necunoscători, ignoranți, insensibili - mici, într-un cuvânt. Când vor crește mari, vor simți și gustul poeziei ascunse, unii dintre ei. Iar domnii profesori, analizează din punctul lor de vedere, profesoral, gramatical, profesional și, desigur tot după gust. Poezia modernistă este un delir, un vis înalt, măreț, fantezist, emoționant, unde totul este posibil... ca o simfonie fără dirijor...

Vă place jazzul? Acolo se improvizează mereu, de la o notă la alta, de la un interpret la altul. de la o tonalitate la alta, și, ce minunăție iese, dând impresia că nu se va termina niciodată. Se schimbă, se revine, se lungește sau se scurtează... o artă. Asta este și poezia modernistă - începe cu o frază, nu se termină și dă sens altei fraze, și alteia... totul cu măiestrie artistică. O dată ce-i simți gustul, o vei căuta mereu.

[C.Titi Nechita]

Era vorba despre absenţă prin comentariile obiective, dar aveţi dreptate, sunt opiniile d-stră pe care după cum am spus la prima intervenţie le respect, iar plăcerile nu-mi permit să le comentez. Cât despre încâlceli şi sensuri ascunse, să ştiţi că nu am făcut afirmaţii nefundamentate. Am luat din acele asa-zise încâlceli şi le-am dat spre lectură unor profesori care spun eu că au ceva mai mult de spus decât mine şi asta nu pentru a mă contrazice cu d-stră ci pur şi simplu pentru a înţelege. Nu vă spun ce discuţii mi-au fost date să aud din partea unor elevi. În sfârşit, rămânem la ,,fiecare cu gustul sau" şi mă bucur să văd că nu aţi tratat discuţia drept polemică întrucât eu consider că nu poate fi decât constructivă.

[Sofia Sincă]

Domnule C.Titi Nechita, eu vorbesc doar din punctul meu de vedere. ȘI da, sunt prezentă în toate creațiile de aici. Ia luați dvs. la rând toate poeziile și toată proza publicată aici și spuneți-mi unde lipsesc.

Dacă dvs. nu înțelegeți acele creații încâlcite, cum le ziceți, nu înseamnă că nimeni nu le înțelege. Mie așa îmi plac, cât mai încâlcite, dar, desigur cu sens totuși, chiar dacă acel sens este mai ascuns, mai subtil.

Nici vorbă de polemică. Eu nu consider această discuție, unde fiecare își spune punctul de vedere, în limita bunului simț, polemică.

Dar vedeți dvs. fiecare are gustul său pentru poezie. Eu nu țin cont de celelalte comentarii. De ce aș ține? Eu îmi spun părerea, întotdeauna obiectivă, și atât. Pentru dvs. poate conta sau nu.

[C.Titi Nechita]

Mulţumesc frumos de popas, d-na Militaru!

[C.Titi Nechita]

D-na Sofia, nu vreau în acest spaţiu să intru în polemică cu d-stră, dar un amănunt mă miră: în acelaşi spaţiu şi nu numai am citit sute de publicaţii şi nu exagerez deloc din care cu toată bunăvoinţa nu am înţeles nimic. Mă întreb: oare acestea să fie pepitele de care vorbea d-ul Lazăr?! Simpla deosebire este ca acele publicaţii probabil au un înţeles ascuns chiar şi pentru d-stră fapt pentru care nu le-aţi trimis ,,la ţară " sau ,, la cimitir". Părerea mea este că cel/cea care face judecăţi de valoare asupra unor scrieri, pe lângă analiza si judecata proprie e necesar să ţină cont şi de opinia altor cititori pentru ca judecata să fie obiectivş si cât de cât aproape de gândirea autorului. Dacă în câteva rânduri ce exprimă simplu, ca ,,la ţară" cum spuneţi d-stră (nu o spun cu niciun fel de reproş) o traire într-o anumită situaţie, nu poţi fi înţeles, atunci cum poate fi înţeleasă o încâlceală de cuvinte fără cap şi fără coadă?! Tare aş vrea să vă văd reacţia obiectivă la acele scrieri (vers sau proză), dar acolo nu sunteti prezentă. Oricum rămân în continuare acelaşi cititor asiduu al publicaţiilor şi comentariilor dacă nu voi fi exclus din acest spaţiu virtual.

Iertată fie-mi pledoaria pentru că nu-mi stă în fire astfel de ieşiri!

[C.Titi Nechita]

Mulţumesc de comentariu, d-le Lazăr şi d-stră de semn, d-le Alexandru!

[Corina Militaru]

Semn de popas! :)

[Sofia Sincă]

Normal că nu te putem înțelege drag autor, din moment ce nu te faci înțeles prin vers. Și apoi nu asta contează neapărat într-o poezie. Poezia trebuie să aibă loc de interpretări, altfel nu e poezie. Cel care citește poate interpreta după gândirea sa textul și să-l explice. Vei fi chiar uimit câte interpretări pot fi într-un text. O poezie după ce o afișezi publicului, nu-ți mai aparține... Ori aici, ce era de înțeles în afara faptului că bați monedă, pe mult mai multe strofe de cât era nevoie, pe o stare tristă, faci versificație simplă, a la țară, a la cimitir?

[bolache alexandru]

trup și suflet chinui... (t)?