Aţi auzit de împăratul străzii

Cel fără de regat, cel renegat de-a pururi,

Închis mereu în sine, precum un melc soios,

Pe el să-l întrebaţi:

Ce este oare viaţa?

Și cum

Se vede viitorul din gunoaie,

Cum este fericirea după ploaie

Ori, dacă plânge, cine îi sfărâmă

Lacrima picată în ţărână,

Iar apa de o bea,

Paharul lui vrea cineva la buze să-l aducă?

Şi pâinea ce şi-o-mparte

Cu-n sfetnic…

Îmbrăcaţi-vă imaculat să aveţi sentimentul

Că din acidul şampaniei gustaţi puritate

Adorabilă perversitate în miraj,

Egocentrism nesăţios şi teluric.

Umbra tot albă-i pe jos?

Sau praful

Ce se ridică din secunde călcate-n picioare

Praful  acela vă doare?

Când predicate imberbe trec pe buze crispate

 Între vreau şi se poate,

Între avataruri de nobilă spiţă cu fraze sordide,

Egoismul subtil vă ucide…

Nopţile încep să aibă foşniri de mătase,

Moartea vinde trandafiri şi maci de argint

A sosit primul vânt din Sahara!

Vine vara!

 Bat gongul de lună orbii

Să li se deschidă spre dragoste şi pace,

Sau măcar să simtă pielea femeii

Arzând asemeni iasomiei...

Nopţile se albesc de atâtea stele

Ce ne cad printre vorbe, ne minţim tăcerea

Cu surâsul unui noapte bună

Şi plonjăm în visele lui…

  Oare ce -ar fi, dacă într o zi, te ai trezi

  Fără să fii cum ştii

                              Travka

Oare ce-ar fi dacă visele tale

 S-ar naşte iederă

Şi trupul meu recele zid,,

Să mă ţii strâns în tăcere,

Doar verdele închis

Să semene ochilor tăi

Şi noaptea somnul

Să te aducă iar femeie

Aprinzând stele

La marginea oraşului,

Unde se sinucid greierii

Şi lilieci…

Tragic este că nu pot

Să-ţi dau din anotimpul meu

Nici măcar o oră, atât,

Câteva secunde

Să le ştiu picurate în final

Cât încă ochii noştri vorbesc cu muţenia

Disperării de a spune adio.

Nu se poate face rabat, nu se ştie

Un transplant temporal,

Îţi dau viaţa mea sună

Atât de gol,

Pot doar ceva din corpul acesta,

Din sângele acesta să-ţi…