Cum mor iubirile...

[Ana C. Ronescu]

Cum mor iubirile

În rochii de stambă

Și plete coclite de ploi…

Isolde-n epave

Înalță catarge,

Privind, peste umăr, ‘napoi.

Funingini și gheață

Pe văi ce-altădată

Dogoreau în flăcări de maci;

Doi vulturi albaștri,

Zăbreliți în uitare,

Se zbuciumă-n cuiburi, buimaci.

Nici umbră, nici soare;

Nadirul se-nfoaie

Sub talpă de crivăț turbat.

Nisipuri jilave

Răstoarnă eternul

Și-n ciob de clepsidră se zbat.

[Ana C. Ronescu]

Mulțumiri pentru apreciere doamna Mihaela Popa!

Mulțumiri, tuturor, pentru popas și lectură!

[Ana C. Ronescu]

Mulțumesc, Mihaela, că m-ai trezit din astenie. Răspunsul meu pentru domnul de Coza s-ar traduce: unde dai, și unde crapă... Eram convinsă că în strofa a doua este ceva în neregulă, încât mi-am pus, repede, precum chelul, mâna-n cap. :)

Ai și n-ai dreptate. Versul  este pleonastic, chiar dacă (cu milă de mine însămi) aș putea zice că  „'napoi” este un adverb de întărire. Nu am studii filologice, nu știu dacă există așa ceva... Până mă voi gândi la altceva, voi înlocui cu :

Isolde-n corăbii

Cu rupte catarge

Se întorc, spășite,-n convoi.

[Mihaela Popa]

frumos!

[Mihaela Suciu]

În vorbirea comună, pleonasmul este o greșeală de exprimare care constă în alăturarea a două cuvinte cu același înțeles, dar dacă al doilea cuvânt poate căpăta și alt înțeles sau dă mai multă forță expresiei, pleonasmul e admis ca figură de stil.

Privesc peste umăr, ‘napoi. - Privesc peste umăr, spre trecut. 

Coboară în jos - Coboară în lumea noastră/Ieși din lumea ta. (Eminescu)

[Ana C. Ronescu]

Mulțumesc, în primul rând, tuturor celor care mi-au lăsat un gând bun pe pagină, de ziua de naștere.  Vă doresc, la rândul meu,  o primăvară mirifică! :)

Mulțumesc, de asemenea, pentru aprecieri, observații și lectura textului de mai sus. Îndatorată!

Domnule da Coza, aveți, ca de obicei, dreptate. Am confundat catargul cu accesoriul fluturat al acestuia (pânzele albe cerute de Tristan, conform legendei) :) M-am gândit să înlocuiesc cu 

Isolde-n corăbii

Cu rupte catarge

Privesc peste umăr, ‘napoi.

În textul de față voi lăsa nemodificat, pentru ca observația dumneavoastră să aibă obiect. Mulțumesc!

[Nădejde Angelina]

Tare frumos!

[Sofia Sincă]

Vers plin de emoție, de vise rătăcite, descrie iubirea în declin. Iubirea devine atemporală, totul se zbate, însă inima sensibilă de poet găsește farmec în orice.

Mi-a plăcut mult,

Sofi

[Ion Lazăr da Coza]

Pleonasm în v6. Aș scoate virgulele din v8.

Frumos.

da Coza

[Chris]

ce frumos...

[Valeria Merca]

Imagini poetice superbe în care predomină sentimentul/ starea de melancolie.  Impresionant, foarte frumos.

Am citit cu mare drag