Cum mor iubirile
În rochii de stambă
Și plete coclite de ploi…
Isolde-n epave
Înalță catarge,
Privind, peste umăr, ‘napoi.
Funingini și gheață
Pe văi ce-altădată
Dogoreau în flăcări de maci;
Doi vulturi albaștri,
Zăbreliți în uitare,
Se zbuciumă-n cuiburi, buimaci.
Nici umbră, nici soare;
Nadirul se-nfoaie
Sub talpă de crivăț turbat.
Nisipuri jilave
Răstoarnă eternul
Și-n ciob de clepsidră se zbat.
Adaugă un comentariu
Mulțumiri pentru apreciere doamna Mihaela Popa!
Mulțumiri, tuturor, pentru popas și lectură!
Mulțumesc, Mihaela, că m-ai trezit din astenie. Răspunsul meu pentru domnul de Coza s-ar traduce: unde dai, și unde crapă... Eram convinsă că în strofa a doua este ceva în neregulă, încât mi-am pus, repede, precum chelul, mâna-n cap. :)
Ai și n-ai dreptate. Versul este pleonastic, chiar dacă (cu milă de mine însămi) aș putea zice că „'napoi” este un adverb de întărire. Nu am studii filologice, nu știu dacă există așa ceva... Până mă voi gândi la altceva, voi înlocui cu :
Isolde-n corăbii
Cu rupte catarge
Se întorc, spășite,-n convoi.
frumos!
În vorbirea comună, pleonasmul este o greșeală de exprimare care constă în alăturarea a două cuvinte cu același înțeles, dar dacă al doilea cuvânt poate căpăta și alt înțeles sau dă mai multă forță expresiei, pleonasmul e admis ca figură de stil.
Privesc peste umăr, ‘napoi. - Privesc peste umăr, spre trecut.
Coboară în jos - Coboară în lumea noastră/Ieși din lumea ta. (Eminescu)
Mulțumesc, în primul rând, tuturor celor care mi-au lăsat un gând bun pe pagină, de ziua de naștere. Vă doresc, la rândul meu, o primăvară mirifică! :)
Mulțumesc, de asemenea, pentru aprecieri, observații și lectura textului de mai sus. Îndatorată!
Domnule da Coza, aveți, ca de obicei, dreptate. Am confundat catargul cu accesoriul fluturat al acestuia (pânzele albe cerute de Tristan, conform legendei) :) M-am gândit să înlocuiesc cu
Isolde-n corăbii
Cu rupte catarge
Privesc peste umăr, ‘napoi.
În textul de față voi lăsa nemodificat, pentru ca observația dumneavoastră să aibă obiect. Mulțumesc!
Tare frumos!
Vers plin de emoție, de vise rătăcite, descrie iubirea în declin. Iubirea devine atemporală, totul se zbate, însă inima sensibilă de poet găsește farmec în orice.
Mi-a plăcut mult,
Sofi
Pleonasm în v6. Aș scoate virgulele din v8.
Frumos.
da Coza
ce frumos...
Imagini poetice superbe în care predomină sentimentul/ starea de melancolie. Impresionant, foarte frumos.
Am citit cu mare drag
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE