parada

[Ana C. Ronescu]

am prins un loc în față
la paradă
tălpile reci încet se tot afundă
în glodul lunecos
ca o reptilă

 

profit de șansă 

n-am ochi și nu am milă
pentru cel care

în ultima secundă

cu pas rotund de melc

încearcă să răzbată

prin zidul viu

vibrând a nerăbdare

să fluiere sau să arunce-o floare

în caravanele ce curg

trase de fluturi

sub cnuturi mânuite de hiene

  

văzându-le
nu poți să nu te bucuri
că nu ești tu-nhămat
la carul mare
cu roțile trosnind
cărând pleiada
celor aleși
stând tolăniți în perne
cu ciucuri moi de iască
prinși în creștet

  

spre seară
larma se stinge într-un scâncet veșted
lumea în ceața gri
pare mai sumbră
iar ultimul convoi
e încheiat de-o umbră

c-un roi de umbre albe-mpovărată

tresar amar când recunosc nagoda…

 

sunt eu

și trec

privindu-mă pe mine 'nstrăinată

[Ana C. Ronescu]

Domnule da Coza - corectat - mulțumesc! Vă admir, cu toată sinceritatea, „simțul” (sau bunul-simț) al limbii române pe care l-ați înscăunat pe acest site. Voi încerca să fiu în pas cu exigențele dumnevoastră. :)

[Ana C. Ronescu]

”...pe perne sau în hamuri” - suntem, alternativ,  robi sau stăpâni ai propriilor vieți, funcție de lumină. Mulțumesc, doamnă Chindea, pentru lectură și cuvinte.

Cu cel mai mare drag! :)  

[Ana C. Ronescu]

Așa este, Mihaela, suntem martori înstrăinați ai propriei treceri. Mulțumesc mult, mă simt la-ndemână când te știu prin preajmă. :)

[Ana C. Ronescu]

Doamna Sofy, câteodată, mă probez în fața oglinzii, pe furiș, cu înțelepciunea și farmecul aprecierilor dumneavoastră. Sper, într-o zi, să am curajul de a le cere, cu îndrăzneală,  împrumut. :)

Aveți dreptate, lipsa punctuației din text poate crea confuzie în versurile citate. Cu punctuație, ar arăta așa:

iar ultimul convoi
e încheiat de-o umbră,

c-un roi de umbre albe-mpovărată - la rândul ei, umbra părea împovărată de alte umbre, albe. 

Mulțumesc mult!

 

[Ana C. Ronescu]

Doamna Merca, mulțumesc (recunoștință vie limbii române că a lăsat acest cuvânt pe trepiedul lui silabic)  pentru cuvinte și uși deschise. Cu dragul cel mai drag! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Nu cunoșteam:

NÁGODĂ, nagode, s. f. (Reg.) 1. Ființă sau lucru ciudat, bizar; minunăție, ciudățenie. 2. (La pl.) Credințe, convingeri superstițioase.

cu-n > c-un 

iar ultimul convoi
e încheiat de-o umbră

c-un roi de umbre albe-mpovărată - o imagine frumoasă și corectă din punct de vedere gramatical.

da Coza

[chindea maria elena]

Noi sau alții, pe perne sau în hamuri, din umbră sau din fulger - tot noi vibrăm în formă izbindu-ne  de ziduri sau urmărind cum umbra ne curge de pe pleoapă! Frumos Ană, spectaculos! 

[Mihaela Suciu]

O paradă care nu se mai termină, asemănătoare propriei înstrăinări.

[Sofia Sincă]

Conținutul poemului, mesajul ideatic transformă mijloacele de expresie într-o lume fantastică, dar care seamănă teribil cu cea reală.  O lume dură, discrepantă, cu defectele ei impardonabile, descrisă cu sensibilitate, cu mult lirism, ceea ce relevă talentul poetei. Are ritm, are o rimă rebelă care vine în sprijinul valorii textului, creându-i muzicalitate și plasticitate.

Și totuși aș avea ceva de reclamat: e încheiat de-o umbră/cu-n roi de umbre albe-mpovărată - dacă ai lăsat intenționat repetiția umbră și o undă dezacordantă la, albe-mpovărată.

Mi-a plăcut teribil de mult,

Sofy

[Valeria Merca]

Poezia ta, în genere, e clădită pe imagini penetrante, dar şi subtile, în acelaşi timp. De apreciat modul de concepere a poemului. Partea finală (ultimele două strofe) mi-a plăcut  mult, mult.
Cu admiraţie şi drag,