Poezie fără nicio pretenție... Am ”scris”-o din joacă, pe când veneam cu copilul de la școală, inspirată de cerul plin de nori albi, împrăștiați fără de noimă. Am ales să o păstrez aici, printre celelalte poezii ale mele.
Norul ca o jucărie
A plecat grăbit haihui,
Peste frageda câmpie,
Lăsând dâre-n urma lui.
Se întreabă și socoate:
Stropul ăsta mititel
Să îl verse peste toate
Sau să îl mai țină-n…
ContinuareAdăugat de Laura H. la Martie 12, 2014 la 9:00pm — 5 Comentarii
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor