Două doruri

[Laura H.]

Noi doi, pe scena vieții cu  orchestrații grele,

Rămânem două doruri, atât, nimic mai mult,

Cântând aceleași arii pe note paralele,

Și fredonând dorințe din vremuri de demult.

 

Ne căutăm pe margini de strâmte emisfere,

Pe-o țandără de lume – e lumea ta?, a mea? –

Rătăcitori banali, înfiorați de stele...

Să vii să-mi pui pe deget suavă prima stea!

 

Ne frământăm tăcerea în murmure duale

Cuvintele s-ajungă la mine cum au fost,

Dar amețit de sensuri cu izuri boreale

Prin doruri nepereche cuvântul are rost?

 

Mi-e dor de o privire, de mâna ta calină,

Ți-e dor să-ți torn pe suflet licoarea de fiori.

Amestecăm iluzii, fără să fim de vină

Că, implacabil, dorul mai doare uneori.

 

Hai să fugim spre vremea pornirilor nebune,

Când orele se frâng în ultima rămasă.

Sonetele din inimi vor azi să se răzbune

Și porți deschid spre cer... să-mi vină doru-acasă.

[Laura H.]

Mulțumesc tuturor pentru apreciere și comentarii pertinente. 

[Ion Lazăr da Coza]

Frumos. Totuși caută drumul spre esențializare a mesajului.

da Coza

[Sofia Sincă]

Printr-o notă elegiacă sunt exprimate sentimente, trăirile singurătății prin suflul liric, dominat de dorința legăturii sigure prin iubire. Simțuri pur sufletești.

Poezia este bună, corectă prozodic, dar mai există loc de șlefuire.

Astfel: de depărtare, de demult. - se cer evitate, deoarece sunt cacofonii, iar, doar două doruri, Că-ngăduim ca dorul să doară - par a fi exerciții de dicție.

Însă, există metafore frumoase pe care le-am citit cu plăcere.

Sofy

[Camelia Ardelean]

Minunate versuri! Felicitări!

[Nelu Preda]

Frumos! Felicitări!

[Valeria Merca]

''Mi-e dor de o privire, de mâna ta calină,

Ți-e dor să-ți torn pe suflet licoarea de fiori.

Amestecăm iluzii. Să fim oare de vină

Că-ngăduim ca dorul să doară uneori?''

Semn de placut popas, in poemul tau de dragoste si dor!

Drag si pretuire,