Tăpşanul nu-i verde,

Iarba-i călcată-n picioare,

Umbrele multicolore

Se-nşiră sub soare,

Lume nebună mişună aiurea

Blugi, fuste creţe, lanţuri la gât,

Damfuri de mici şi de bere,

Rock-uri, manele

Se răspândesc în vânt.

Bărci, maşinuţe şi caracatiţa,

Roata cea mică, dar şi cea mare

Ce se-nvârte în cercuri până la soare.

E vară, eşti vesel, dar natură ioc,

Aşa că pleci ameţit din iarmaroc.

mă aşez pe banca veche

cu vopseaua scorojită de timp

pentru a-mi odihni oasele...

ai venit... şi spui

că vrei să-mi fii alături?                                     

pleoapele se zbat uşor

pentru a izgoni amintirile

ce-mi impresionează retina

şi îmi inundă sufletul...

parcă ieri te-am văzut întâia oară...

mi-ai strâns delicat mâna,

mi-ai mângâiat părul,

mi-ai sărutat ochii şi buzele...

am crezut în…

două cercuri concentrice

se suprapun perfect

palmele mângâie văzduhul

castel înâlţând din mistere

câinele mârâie la  necunoscuţii

care încearcă să încuie  uşile cu lacăte

îl  mângâi între urechi

şi deschid larg intrarea

în castelul-muzeu

al dorinţelor noastre împlinite.

pe aripi negre de albatros

cioburi sângerii vântură infinitul

în  căutarea ta

o stea  mi-a arătat floare presată

între zdrenţuite pagini  cu parfum

de mucegai şi culoare de hoit

în rai te-am reconstituit din lut

şi fragede fire de iarbă

plămădite cu dulce susur de izvor

palma ce-mi frământă sânul e rece

buzele nu ard văpaie

dinţii muşcă din carne-mi dar nu lasă…

eram un cerc adunat în mine

cu constanta PI

drept lege de viaţă

dar a intervenit un unghi cu

număr necunoscut de

grade a spart cecul şi

m-am împrăştiat în vânturi

am pierdut zorii de zi soarele şi luna

am pierdut copilăria şi adolescenţa

mi-ai rămas tu far-călăuză…

Moto:

„Trecutul şi viitorul sunt doar nişte noţiuni abstracte, un fel de proiecţii ale imaginaţiei filtrate prin starea de spirit a fiecăruia dintre noi” (Octavian Lupu)

iubesc trecutul

mi-e dor de prezent

vreau să las viitorul

amintire strămoşilor

vreau să intru în joc

dar nu înţeleg

care sunt butoanele

de comandă

încotro să întind mâna

pentru a ţine iluziile

în frâu

o clipă doar

o…

eram un măr verde

însingurat în imensitatea

edenului...

ai venit fantasmă nenuntită

din vremuri păgâne

înveşmântată în puritate

şi infinit în priviri

şarpele te-a ispitit

ai îmbrăţişat durerea lumii

ai muşcat adânc din carne

ambrozia înmiresmată

furtună s-a pornit

s-a învârtit

închisoare ţi-a făcut

cu două celule

spini au scrijelit

numele noastre în…

spini împrăştiaţi de valuri înspumate

sondează infinitul

neuronii dansează simfonie de fulgere

galbene verzi albastre

albul pescăruşului ciuguleşte

roşul trandafirului îmbobocit

arpile lui pulsează în artere iubire

eu tu marea

întrupăm cuvântul

Valuri înspumate

Colţii mării

Nisipul încinge creierii

Emisfera stângă dansează

Fulgere roşii

În dreapta

Trandafir îmbobocit

Din inimă ciuguleşte un pescăruş

Aripile lui

Pulsează în artere

Eu tu marea

Întrupăm cuvântul

Valurile îşi descoperă colţii

Dantelă albă unduitoare

Emisfera stângă dansează

Cu fulgere roşii

Trandafir îmbobocit

Cea dreaptă

Din inimă ciuguleşte un albatros

Vârtejurile ce pulsează în artere

Întrupează cuvântul