Privesc

cu atenţie în jur…

când obosesc,

îmi îndrept privirea

spre ceea ce nu se vede

îmi exersez auzul

în clatinarea firelor de iarbă

spre a învăţa s-ascult

ce nu se aude

Când tâmplele-s

pe cale să se spargă

precum paharele,

mă deschid tăcerii

şi merg…

urmez sinuozităţile drumului

drumul dansează

Eu,

cuminte, pun un picior în faţa…

Eu,

sunt o roată.

Tatăl meu

se numea Pygmalion.

Obtuză, încăpăţânată,

aveam tendinţa

să devin patrat.

Cu răbdare, tata

îmi şlefuia mereu asperităţile.

Umerii i se încovoiau spre pământ.

Într-o zi,

cineva l-a întrebat pe tata

cum se numeşte

şi tata a răspuns: Sisif.

În clipa aceea,

bolta cerească

a coborât pe umerii…

Ce frumos ne odihnim 

noi doi,

când apusul ne prinde pe-o coamă de deal…

mai sună un bucium, mai întoarce o vreme străveche,

când turmele-stele

împrăştie lumina,

 agonică sub vânt

târziu,

îngreunaţi de gânduri, coborâm

târând cu noi tristeţea,

ca pe o mantie regală

eu mai rup câte-o floare

tu îmi reciţi poeme

despre

melancolia florilor în vaze…

eu  o arunc,…

Aceasta nu e poezie

…ci doar un strop de cotidian, banal şi sec,

cum seacă e

-în cea mai mare parte-

şi trecerea prin timp

S-au aşezat lângă mine, în autobuz,

amândoi:

bătrânul şi bastonul său.

M-a rugat să-l ajut

să coboare la prima.

Mi-a spus că are

91 de ani,

e veteran de război

şi a suferit

“Nu ca să mă laud

vă spun toate…

Dumnezeu

a creat marea,

apoi lebedele,

să lumineze marea

Adâncul mării e oul furtunii,

pedeapsa pentru tot

ce călcăm în picioare,

pentru inima devenită

sârmă ghimpată

şi ghiară

Dar lebăda înclină gâtul-val,

cântecul şi liniştea cântecului…

lumina din aripi

se răstoarnă pe ape,

nunta răscumpără

piatra,

pelinul…

Foto: Florica…

Am cules semnele de punctuaţie,

le-am strecurat ca pe aur şi

am păstrat doar punctele-puncte…

suspensia, răgazul,

fraza neterminată,

uşa deschisă spre voi, să

intraţi în joc…

Completaţi cum doriţi

şi puneţi punct.

Vi-l las vouă, punctul.

Eu mă instalez în răgaz,

îmi aştern umbra asupra copacilor

să se încarce de verde,

asupra lebedelor,

să se încarce…

Ceea ce există cu adevărat

nu poate fi comparat,

nici cumpărat

ceea ce poate fi

atins,

mirosit,

gustat,

nu există cu adevărat

adevărat este numai cuvântul,

când îşi cere dreptul la naştere

întru aşternere pe zăpada hârtiei

şi a mieilor

adevărat este doar sângele scurs în pământ,

din care cresc fluturii

şi aştrii,

“luminătorii cei mari şi cei mici”

sângele, 

din care se hrăneşte

tot ce a fost, este şi va…

Poruncă înaltă l-a trimis în lume,

să fie rug

şi martor,

vas ales

modelat din lumini

şi cuvânt

Poruncă înaltă l-a trimis în lume

să redea orbilor vederea 

să destupe fântânile auzului

să ne înveţe, re-înveţe

tot ce-am uitat…

cum plânge focul,

cum arde apa,

cum clopotele

şi lumânările

se nasc din aceeaşi lumină,

lină…

Poruncă înaltă l-a trimis în lume

să ne scrie cu dalta

în oase şi…

Ninge amarnic frigul

în cuvinte

încep să se retragă

reflux fără flux

descoperind

cochilii în care 

marea

nu mai cântă…

cioturi de dinţi,

încremenite guri într-un strigăt

ca o scorbură fără fund,

un întuneric fără noapte,

un gol,

prea plin de sine-însuşi…

culorile se sting

rămâne griul, 

non-culoarea

zilei în care vânturile

vor scăpa din lanţuri şi

caii şchiopi se vor visa galop

atunci

poeţii se vor…

“Îngerul meu” îi spunea tata mamei,

încercând să stăpânească durerea

apoi o ruga să plece puţin,

să rămână singur cu golul

mama îl asculta

şi pleca,

într-un fel de anticipare a morţii

-un soi de repetiţie generală-

până-ntr-o zi, când casa

a fost mai încăpătoare

şi goală

mama a şters praful,

ocolind cu grijă colţul în care

stăteau ghemuite

zecile de…

ninge frumos şi alb în ani târzii

şi-n ochii goi

şi în fântâni

mormintele

se umplu de colind

şi inima,

de iesle şi biserici

în trup de căprioară,

copilăria

îmi surâde-a plânge

miresmele

vă recompun făptura…

din albastru

să-mi trimiteţi dar:

un transplant de inimă

inima

unui copil încă neconceput

o coală albă,

să…

noi vom pleca 

olarul, va continua 

să-nvârtă roata

şi ceasuri moi

să curgă înspre ieri

cu râs, cu plâns,

înmormântări şi naşteri

până-ntr-un când,

pe lună nouă,

uşori de lut, cenuşă,

dar grei de dor şi constelaţii

vom reveni…

meteoriţi, comete, poate umbre, 

pe vechile faleze-nsingurate…

şi iar vor curge

greieri, păsări, vapoare, înserări…

într-un târziu,

cuprinşi de frig, ne vom adăposti

sub…

pândeste,

prinde clipa,

se năpusteşte…

camera

devine ghioc

auzul nu mai prinde decât vuiet

de mare,

de vânt,

de cuvânt

pe trup

îţi înfloresc stigmate

sângele

miroase a fân, şi

mărul

devine iar

“frumos şi bun la gust”

eşti prizonier,

un minotaur blând,

îndrăgostit de labirintul său

şi fiecare vers

e-un…

Părinţii noştri, regii Lear

Ţi-e frig în noi, părinte

Lear,

coroana grea şi

sceptrul sfărâmat

în ochii tăi, lumina

naşte

stele moarte de nesomn

şi umbre, adâncind absenţe…

te rogi, fără să ştii

în care zare zeii,

umili şi obosiţi

s-au risipit

Muntele, e doar o piatră

crescută monstruos

palatul,

un imens labirint

şi tu,

un strigăt mut, un…

fiecare vrea să lase ceva în urmă

un copil,

un poem,

o icoană…

ne e frică de moarte,

de noapte,

de frigul ajuns la inimă…

e şi acesta

un soi de botez,

întors…

primim toţi

acelaşi nume: Toma!

las cerul

să-şi despletească ploile asupră-mi

las fulgerele

să cadă în jurul meu

şi accept

că unul mă poate nimeri

nu îmi astup urechile

când tună: e un avertisment…

toate

sunt un mod

de a mă lua la trântă,

sperând

că înfrângerea mea

va fi victoria

îngerului!

Clopote în dungă

sună-n dungă, tot mai tare, alarmate,

alarmante, clopotele…

ia-mă de mână, îmbrăţişează-mi spaima, şi

să mergem, poate

vom găsi o punte întreagă, pe care întâlnirea

să fie cu putinţă

şi adevărată

iar moartea,

uşoară în amurg

ţi-a fost căderea într-un miez de noapte,

ca a unei stele obosită de eternitate

sau de prea multe morţi

prăpastia primeşte, de-a valma,

vulturi şi piloţi

rămâne, însă,

zborul!

Ca să ajungă la capătul străzii,

are nevoie de timpul-durată

(a dura, durare)

Cineva

tastează greşit

şi durare devine

durere,

durare + durere = îndurerare…

dacă ar corecta,

s-ar transforma în “îndurare”

dar pentru a afla îndurare

mai are mult de mers şontâc-şontâc…

capătul străzii e departe…

răbdare, răbdare!

Involuţie



gândim în

dreptunghiuri,

în triunghiuri şi-n

romburi



otrava străveche

se întoarce în mere



degetele se prelungesc cu gheare



hip-hop, rap

hard rock

hard work

tobe, tobe, tobe…



au existat cândva nişte păsări,

le spuneam…