Vae victis!

[Anca Tanase]

 

mi-e spaimă

ziua

în care ne-am putea trezi

cu ciuturi fără apă-n loc de ochi

ziua în care

nu-ţi voi mai fi, mâncării, condimentul

şi ceaiul îl vom bea amar, fără

grimase

harfa din vene va tăcea

şi puntea

nu va mai duce-n curcubeu…

gândul, atunci, se va rosti

fără ecou…

 

mi-e spaimă ziua

în care secundele

nu vor fi altceva decât

o avalanşă de pietre peste pietre

şi “broken heart”, doar o expresie idioată,

un fel de “moş bătrân”, un pleonasm…

ziua în care

vom fi uitat

că inimile

nu pot fi decât “broken”, încă

din faza de proiect…

 

mi-e frică

de ziua lui “unbroken” –

înaintare-n marş triumfător

printre grămezi de zdrenţe palpitânde,

călcând pe ele

precum copitele

prin străchini…

vae victis!

 

ziua aceea, a spaimei celei mari,

de-o fi să vină,

alung-o, Doamne,-n bălării, alung-o

şi să-i dai foc, s-o laşi să ardă

până-n temelii

şi dincolo de ele…

 

[Anca Tanase]

Sofi, multumesc! glumind putin, as zice ca nu ne aflam chiar departe de ziua respectiva, dar "teama", n-am intentionat sa inspir nicio clipa... cat priveste "anglicismele", vezi raspunsul dat d-lui da Coza... dar pe viitor, pe acest site le voi evita... desi de felul meu nu folosesc asa ceva, gandesc exact ca voi in aceasta privinta, dar aici m-am "jucat" un pic...

[Anca Tanase]

Dl. da Coza: bineinteles ca exista echivalente romanesti, dar eu am folosit special "englezismele", tocmai pt. ca "broken heart" e un cliseu din filmele proaste americane (cliseu care din pacate a cam patruns si la noi) si care, sincera sa fiu, ma enerveaza ori de cate ori il aud... si in acest context, daca tot am apelat la "broken heart" se impunea (oarecum) opusul, "unbroken"... e si un pic de ironie in folosirea "englezismelor"... bine, pe viitor o sa le evit... multumesc!

[Anca Tanase]

Ana Campeanu: multumesc d-na Campeanu! "mi-e spaima"... am folosit-o intentionat, pt. ca imi place cum suna...

[Sofia Sincă]

Ai creat o atmosferă sumbră, teama de apocalipsă. De pe poziția spectatorului m-ai cuprins în metaforele simbol și ai reușit să-mi inspiri teama. Nu este de neglijat nici rugăciunea din final.

Sunt de acord cu Ion da Coza. Te-ai învârtit în jurul unor anglicisme care sunt cheia poemului.

Am citit cu plăcere.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: Chiar nu ați găsit un echivalent în românește pentru acele cuvinte americăneștii? Vă amintim că acest site stă sub următoarea deviză: ÎNSEMNE CULTURALE e un spaţiu în care ne propunem ca să slujim cultura şi arta românească, românismul în general, şi nu să ne folosim de aceste valori sacre!

Când un poet de expresie engleză, franceză, germană etc., va scrie (nu accidental!) expresii românești, în creațiile sale, vom discuta. Până atunci, ba.

Nu avem nimic împotriva traducerilor. Dimpotrivă, am creat un grup special pentru așa ceva: http://insemneculturale.ning.com/group/texte-bilingve-traduceri , dar de aici și până la a pune umărul (tocmai noi, literații!) ca să transformăm limba română într-o limbă gen Bollyhood (40% engleză + 60% neaoșă), mai e. Pe viitor, site-ul își rezervă dreptul să cenzureze astfel de postări! (Aceasta e o atenționare-tip pe care o primesc aproape toţi cei ce fac aceste abuzuri!...)

Sumbră viziune... apocaliptică.

O poezie reușită, vie!

da Coza