Cineva, cândva, undeva

[Anca Tanase]

Cineva, undeva, cândva,

m-a învăţat ca
la primul gong de primavară
să merg în mijlocul câmpului
cu pieptul deschis în calea copitelor
să mă rostogolească printre colţii firavi ai ierbii
să mă azvârle dintr-o floare într-alta
în pocnet sec de muguri
pe care numai noaptea îl aude
fără să ţip
adânc şi prelung spre înaltul
din mine 
fără să cad
în şanţul curat în care
nu a căzut
încă
nici un beţiv
şanţul pregătit dintotdeauna
pentru şuvoiul de sânge al crucii
şant de irigaţie
pentru copite şi câmp
hrana de taină
a lepădării de sine
pieptul deschis în calea copitelor
e talantul
înmulţit la fiecare gong
dreptul 
de a cădea
în şanţul de irigaţie
spre-a fi la rându-mi hrană
pentru copite şi câmp

[Anca Tanase]

Multumesc!

[Gabriela Grădinariu]

   Gong de primăvară pentru răstignirea și învierea fiecăruia , pe drumul devenirii . Admirabil!

[Sofia Sincă]

Superb poem! Sublim spirit de sacrificiu, închinăciune în faţa naturii, a mugurului care dă viaţă în fiecare primăvară. Nu am mai citit de mult o aşa poezie fascinantă de a ta. Am recitit-o să mă îmbogăţesc...

Felicitări mii!

Sofy