Ce frumos ne odihnim

[Anca Tanase]

Ce frumos ne odihnim 

noi doi,

când apusul ne prinde pe-o coamă de deal…

mai sună un bucium, mai întoarce o vreme străveche,

când turmele-stele

împrăştie lumina,

 agonică sub vânt

 

târziu,

îngreunaţi de gânduri, coborâm

târând cu noi tristeţea,

ca pe o mantie regală

 

eu mai rup câte-o floare

 

tu îmi reciţi poeme

despre

melancolia florilor în vaze…

eu  o arunc, învoaltă şi curată,

ofrandă

pe pragul unei morţi somptuoase…

 

ştiu şi eu un poem

despre o punte

străjuită, la un capăt, de “a gândi”,

la celălalt, de “a trăi”

şi despre nehotărâre…

 

la mijloc,

puntea e ruptă

dar noi,

ne odihnim atât de frumos

în tristeţe…

 

 

 

[Anca Tanase]

Gina Zaharia: Multumesc, Gina, daca reusesti sa odihnesti pe cineva fie si un minut, nu-i putin lucru!

Multumesc! O seara frumoasa!

Anca

[Anca Tanase]

Dl. da Coza: " ....dar nu știu de ce"   Nici eu! Dar e ok, daca totusi v-a placut, ce mai conteaza motivul? 

Incantatoare sinceritate, serios mi-a facut placere comentariul!

O seara frumoasa!

Anca Tanase

[gina zaharia]

M-am odihnit și eu în poemul tău. Are nuanțe regale!

[Ion Lazăr da Coza]

Mi-a plăcut... dar nu știu de ce.

da Coza

[Anca Tanase]

Multumesc pt. trecere si semn!

ps. si comentariul "E tandru, e cald are suflet!" :)

cu drag,

Anca

[Belean Maria Ileana]

imi place poezia, firul povestii calm dusa cu sensibilitate pana la sfarsit, dar eu as renunta la ultimul vers, astfel lasi cititorului mai multe posibilitati de a duce ideea unde vrea

felicitari multe si dragi!

[Anca Tanase]

Da, m-am gandit si eu la repetitia respectiva, o sa modific cumva....multumesc, Sofy!

[Sofia Sincă]

Deşi trist, nostalgic, poemul m-a fascinat. Curge atât de cald şi răscoleşte atât de duios.

Însă eu aş înlocui de aici ''târând cu noi tristeţea,'' tristeţea... sună ca o repetiţie nefericită: tristeţe în titlul, tristeţe în primul vers şi apoi aici... e cam mult. Poţi înlocui cu un sinonim.

În rest poezia este o revelaţie încântătoare.

Sofy