nu mă doare clipa aceea singură

poate că este luna plină punte

între gând și călcatul cămășii

poate că acest gând s-a scurs în pământuri neroditoare

nu mai dau curs întrebărilor

cert este că

acum e goală

așa se vede de afară încrengătura de fire sidefii

am ajuns în rând cu alte rânduri

de oameni banali

și-mi spun

…îmi place

o tăcere a trupului

fără mișcările necontrolate ale curiozității

fără…

Undeva,într-un colţ al raiului

Eu şi tu săpăm o groapă

Cu palmele goale

Prea mult pietriş în pământul

De acolo

Dar noi o săpăm

Trebuie să o terminăm până dimineaţă

Pentru că merii

Merii se plantează dimineaţa

Când se îngână luceafărul cu soarele ce stă

Să răsară

Nu ştiu ce soi e mărul pe care îl vom pune

Important este

Că săpăm amândoi groapa aia

Şi că merele nu ne vor fi oferite de nimeni…

Le vom culege noi …

somnul mă fură

calul nechează încet

la galop visul

zarul măsluit

păpuşarii duc aur

smoala se-ntinde

Ai să te-ndragostesti de mine

Ca lava-ncinsă de vulcan

Punându-mă în vis la tine

Când nopțile se scurg în van

Și-ai să mă rogi să-ți fiu oglindă

Lăsând-o chipul să-ți cuprindă.



Ai să-mi rămâi pe veci datoare

Cu frământări ce te-au durut

Păstrate-n vara viitoare

În care nu ne-am cunoscut

Iar pașii presărați prin iarbă

Vor fi dovada c-am trecut.



Vei fi legenda necitită

Din taina sufletului meu, …

Scurtă analiza literară a poeziei „Dorinta” de Mihai Eminescu

Vino-n codru la izvorul

Care tremura pe prund, 

Unde prispa cea de brazde

Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse

Sã alergi, pe piept sã-mi cazi, 

Sã-ti desprind din crestet valul, 

Sã-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei, 

Vom fi singuri-singurei, 

Iar în par infiorate

Or…

Credeam că există o oră când apar fantomele
Aşa cum există un anotimp
Al cireşelor
Ora aia a disparut din ecranul ceasornicului
E ca şi cum
s-ar fi închis o poartă
sau ar fi apărut un afiş
interzis pentru fantome…
de ciudă
mi-am cumpărat un fluier
cu care le chem
de atunci vin toate trenurile
la mine
uneori
vin şi pescăruşii
dar mult mai rar

te întreb pe tine,iubi
de ce nu vin şi fantome ?

Iubire-ți dăruiesc un fulg
din atriul drept ,
trecut prin suflet.
Ai grijă,
tare să nu-l strângi
că-n el
e inima mea
toată
învăluită-n ceața
speranțelor deșarte.

mai rece decât iarna privirea ta

mă înghesuie între corzi

la nevoie ştiu că mă vei ucide

şi vei reinventa plânsul



crede-mă

în tot nesomnul acesta

îmi îmbrăţişez trupul şi număr plecările

în care am murit puţin câte puţin

zi de zi

trec peste iluzii

desenez pe coapsa ta

linii şi puncte

ca un pictor fără mâini

inventez imagini...





ştiu că nu îţi pasă

privirile lipite de geam

acoperă drumul cu ploi…

 nu le mai cercetez motivele

 le dau drumul

 în singura clipă rămasă la poartă 

 îmi place emoția aceasta 

 pe prispă este mereu loc de câte zece

 împart cu tine fiecare atingere

 din adâncuri

 buchetul colorat desface mierea nimb

 grânele cresc

 nu știu care dintre noi le-a semănat dar

 se vor coace doar în această clipă

 dacă te vei auri 

 îmi vei spune da

 mai știi treapta care…

in jurul tau lumina valseaza, sufletul creste si simti ca aceasta zi nu poate sa fie decat a ta, intreaga, fiecare clipa te inalta, te copleseate si iti aminteste cat de iubita esti de cei din jur...Azi de ziua ta aduni in palma frumusetea si iubirea din jur.

Cu toata dragostea iti doresc din suflet multa sanatate, sa ti se implineasca toate dorintele si neaparat sa fii fericita in fiecare clipa!

La multi Ani!

si…

când umbrele sunt mai înalte decât făpturile copacii ascund roadele

pârguite de  luna plină în ungherele timpului

……………………………………………………………….

ochii rotunzi de visuri  îşi leapădă pleoapele la margini de cer

nu mai e timp pentru vis!

 păsări rătăcesc triluri albe peste câmpul aprins de dorinţele macilor

 nu mai e timp pentru cântec!

aripi se târăsc peste inimile descompuse de ploi  în particule translucide de…

oricâtǎ binecuvântare

aș gǎsi deasupra ta niarne*

uneori sunt tristǎ

nereușind sǎ triez cuvintele dupǎ adevǎr

alunec peste spaima întinsǎ de ele

ca și cum

pajiștea dinaintea-mi ar fi un cântec al cerului

prǎbușindu-se-n ape

cu mine cu tot…

Nu vrei să fii prietenul meu?

Sunt singur

Şi am descoperit că singurătatea nu face bine

Sunt singur

Cred

Dacă aş avea un prieten

Cuvintele nu ar lovi doar în mine

când se întorc

Cu ecoul

Nu vrei sa fii prietenul meu ?

mi-a rămas un strop de lumină

şi vreau

să-l dăruiesc cuiva

uite,ţi-l întind pe bucata asta de pâine

mănâncă cu mine

e cam uscată dar e bună

satură…

nu vrei ?

promit să împart cu tine…

Prin care parc, călcând zăpezi  neîncepute

Ascunzi privirea mea rămasă-n tine-aprinsă,

Și-n care zări cu ochii minții doar văzute

Mai cauți pâlpâiri dintr-o iubire stinsă?

Și unde-ascunzi tăceri de vorba mea rănite? 

Și pașii unde ți se-opresc, prin iarna grea?

Trăiri de ieri zvâcnesc de dor ademenite,

Dar între  noi se-nalță doar troienele de nea...

O recunoști? E-aceeași bancă-nzăpezită,

Ningea și-atunci, un joc…

S-au rătăcit colindătorii

În petrecute sărbători

La geamuri se anină zorii

Trezind ai viselor fiori.



Buchetele din flori de gheață

Ne lăcrimează pe pervaz

Și toate-s numai dimineață

Zidite-n ridul din obraz.



E numai iarnă prin perdele

Și prea mult alb printre tăceri

Sunt mulți colindători în ele

Cu sărbătorile de ieri.



De frig s-a stins o lumânare

Și-n zorii zilei s-a-noptat

Lăsând să ningă…

Aveam speranțele senine

Și gesturi frânte, multe-aveam,

Cărări în vârfuri de coline

Pe care-aievea mă plimbam.

Aveam pe piept crestat un soare

Spre care vulturii zburau

Și-n cercuri largi pe lângă zare

Bătaia inimii-mpleteau.



Aveam în suflet o tăcere

Pe care azi o mai păstrez

Și-n colbul vechilor mistere

Întreb trecutul când visez.

Cum ar putea să-ți fie chipul

Pe care vulturii l-au dus

Cum duce valul…

buchet de raze

pescăruşul culege

stele de gheaţă

explozia gri

imperiul meu renaşte

din ape tulburi