Scurtă analiză literară a poeziei „Dorință” de M. EMINESCU

[ION IONESCU-BUCOVU]

Scurtă analiza literară a poeziei „Dorinta” de Mihai Eminescu

 

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund, 
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse
Sã alergi, pe piept sã-mi cazi, 
Sã-ti desprind din crestet valul, 
Sã-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei, 
Vom fi singuri-singurei, 
Iar în par infiorate
Or sã-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci, 
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice, 
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare, 
Blinda batere de vint;

Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri, 
Flori de tei deasupra noastra
Or sã cada rinduri-rinduri.

Poezia este publicată la 1 septembrie 1876 în „Convorbiri literare” împreună cu „Lacul”, „Crăiasa din povești” și „Melancolie”.

Este printre primele poezii de factură „veroniană” închinată  Veronicăi

Micle,  „trecută prin mai multe tipare de la 12-14 srofe, până la 6-8 strofe” (Perpessicius).

 În poezie Eminescu surprinde labirintul sufletului uman din care izvorăsc sentimente de gingășie și puritate într-un cadru natural de vis (  codrul), natură ce tăinuește  și ocrotește iubiții.

Izvoarele „cântă”,baterea „blândă” și neîncetată a vântului, căderea florilor de tei „rânduri, rânduri”, chemate și ele să sugereze eternitatea-totul într-o rotație liniștită și sigură.

 

Chemerea la dragoste în codru-templul lui Eminescu- exprimă sentimentul unei iubiri fericite și eterne ca și natura.

Potențarea ideii de împlinire-dragostea ca vis- dată de verbele la conjunctiv și viitor-indicativ.

Muzicalitatea poeziei, tonul familiar (vino, șede-vei, prispă etc) ; lipsa figurilor de stil, claritatea textului liric, scurtimea și adâncimea unei respirații profunde, fac din această poezie una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română.

George Călinescu ne vorbește aici despre „religiozitatea erotică” a bărbatului ce-și cheamă iubita în pădure (tempul natural al lui Eminescu), în MAREA NATURĂ cu discreția și aromele ei.

 

ION IONESCU BUCOVU

[gina zaharia]

Am citit cu plăcere!

Mulțumiri!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumim!

[Sofia Sincă]

Am citit cu deosebită plăcere poezia lui Eminescu, ca şi scurtul comentariu asupra ei.

Ce bine ar fi, să citim măcar o poezia de-a lui în fiecare zi.

Sofy