Îmi port pașii pe covorul auriu

din parcul bătrân, mestecenii seculari

plopii și sălcii pe maluri

foșnesc tânguios doine a pustiu

printre ruinele toamnei ce-și așterne

să doarmă pat arămiu

Mistralul compune requiemuri

pe strunele frunzelor troienind dune

Ramuri se pleacă adânc în vals grațios

Salutând cântecul lebedelor negre duios

În spasmele-i vântul pictând cu suspine

Mă adună-n vârtejuri din meleaguri străine

Îmi răpește…

Când îmi simt tulburându-se apele în adâncuri

Și printre creste de Carpați suflă vântul neliniști

inima plânge doruri venite de neunde

sufletul tresare, ochii caută către nord.

Privesc orizontul căutând spre înalturi ceva neștiut.

Simt că un duh ce-mi poartă-n taină de grijă

veghează destine din Liră nevăzut

Uneori îmi nasc de neunde amintiri stranii

Alteori dorul mă cheamă ciudat să scormonesc

Universul și privirile-mi lăcrimează…

Nu văduviți poezia de povești de iubire,

de ochiul lunii și de tainele nopții!

Versul ei îmbracă spiritul înaripat

al dragonilor care aruncă flăcări

și jerbe de lavă din măruntaiele Geei

până dincolo de mantaua norilor,

pavând cărări printre stele

pentru a coborî Dumnezeu!

Nu-i încarcerați rimele!

Lăsați-o liberă să picteze iubiri

Să farmece cu răsărituri și apusuri

Scăldate în ochii pământului,

Cu ploi de stele și…

În dimineața aurie de sfârșit de septembrie

Îmi port agale pașii printre livezi și vii.

Mă îmbată parfumuri de căpșunică

și măr, de iarbă stropită cu briliante și reavăn

de crâng. Scântei în dimineață, lacrimile de bucurie

ale florilor de cicoare și gălbenele târzii

îmi surâd printre firele de smarald

și covorul umed în nuanțe estompate

de aur vechi brodat cu rubiniu și chihlimbar.

Bora îmi răscolește suflarea și

ramurile-mi închină…

În noaptea de Sfântul Andrei

Cerul mă scrutează cu ochi de genuni

din întuneric, fără margini, magnific,

pictat cu miriade de stele scântei.

Din înalt, luna cu palida-i față

ascunsă jumătate de umbrele ei

Privea încruntată. Te văzuse iubite lunecând

Afară din castelul tău de iluzii și gând

Furișându-te șerpește, căutând

ascunziș în unghiurile secrete ale căii Lactee.

Cu ochii-ți de sfinx ce scrutau din înalt, m-ai zărit.

Otrava…

În faptul serii și-a prins

Iubirea piciorul în ochiul furtunii

Nestins. S-au răzvrătit norii

Peregrinii văzduhului, au năvălit

Hoardele lor peste fenicșii cântători

Și i-au închis în temnițe de neguri

Sub Carpații din nord

Lipsind de alai apusul soarelui.

Au pălit razele și au plâns lacrimi

De jar peste ochiul furtunii,

Au aruncat iubirea în temniță

Marfă de schimb. Inima păsării

Fenix își așteaptă perechea

Ascunsă în…

Mă privește luna cu ochi de sfinx

Când ascult tăcerile nopții  învăluită

În umbre. Îmi ascultă pulsurile inimii

Clopote în urechile întunecimilor.

Cum visurile-mi scrutează umbrele

Stelelor, căutând urmele iubirilor

Ascunse în undele umbrelor.

Mă veghează ascuns în întunecimea frunzișului

Ochiul păsării nopții. Plânsul inimii

Se prelinge în valurile întunericului

Nepătruns, tremurat ascultând

Înfrigurat de dor, cufundându-se în…

Pășeam în visul meu,

Pe cărarea de la poala pădurii Bădău, bunico

Era pe-nserat,când ziua cu noapte se-ngâna.

Flueram încetinel,un cântec,ce-mi venea

În suflet din vremea,când cu tine de mână,

Mânam turma de oi pe poiene umbrite,

La Râpele și lângă bătrâna fântână.

Și tu, bunică demult... încetișor...

Același cânt tânguios,dulce,cu privirea pierdută,

Spre codrul întunecos și bătrân, printre dinți fluerai.

Se coborâse-nserarea, vremea era…

Am privit cu durere,lumina cum se frânge,

Se surpă,în ochii oamenilor, ce pierdeau orice

Speranță,lăsând locul tenebrelor,disperării

Și a-ncolțit în inima mea, dorința

De a deveni constructor.

De a ridica din nou, în picioare din pulberi,

Castelul certitudinilor și credinței oamenilor

În năzuințele mari, în magia ascunsă-n iubire

De semeni, în a dărui un pic din ce-avem bun

altora, vitregiți de potrivnică soartă.

I-am clădit temelii…