Amintiri din nord

[giurgiu maria]

Când îmi simt tulburându-se apele în adâncuri
Și printre creste de Carpați suflă vântul neliniști
inima plânge doruri venite de neunde
sufletul tresare, ochii caută către nord.
Privesc orizontul căutând spre înalturi ceva neștiut.
Simt că un duh ce-mi poartă-n taină de grijă
veghează destine din Liră nevăzut
Uneori îmi nasc de neunde amintiri stranii
Alteori dorul mă cheamă ciudat să scormonesc
Universul și privirile-mi lăcrimează nostalgic.
Pentru ce oare privesc așteptând?
Scormonind ancestrale chemări
Cercetându-mi adâncul din ale timpului valuri
în constelații din emisfera de nord
De acolo îmi nasc visuri, privesc peste bord
Când destinul mă aruncă-n abisuri
și-mi scutură soarta, sufletul în mod tainic
înalță rugă privind pietos cerul
Din timpuri trecute îmi renaște speranța
ocrotitorii-mi coboară din astral,
Din datini în vene-mi șoptește focul străbun.
Tărâmul din nord îmi presară din pulberi
De rune,din Steaua Polară, din Urse,
Taine ascunse în milenii din astre descinse
Trimite lumină, dezleagă șarade,
Veghează destinul. Când somnul mi-e tulburat
De ascunse dureri, prevestiri și neliniști,
Îmi apare în vis dintre culmi vălurite
De cetini, cu-n lup alb călcându-i pe urme
Un bătrân Deceneu coborâtor din mituri.
Din privire-mi face un semn către ceruri
Către nord amintindu-mi povestea
Îmi spulberă teama alinându-mi durerea
cu mângiere-n priviri îmi înseninează visarea.
La sfârșitul de drum când steaua-mi va apune
scânteia din suflet pleca-va hoinară
dusă pe aripi de soartă în tăriile din al treilea cer
Chemată acasă, între spiritele străbunilor
coborâți demult în legende și stihuri
Nevăzuții deseori se-ntorc să vegheze copiii
din răscruce de vremuri, din mituri.

[giurgiu maria]

Mulțumesc  tuturor pentru semnul de trecere  cu multă prețuire!

[bolache alexandru]

Eu las un semn de lectură...

[Corina Militaru]

Semn de popas! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Nu ce-i mult e mult, după cum spunea și Sofia.

da Coza

[giurgiu maria]

Mulțumes doamna Sofy de popas și coentariu ! Trebuie să menționez că poezia a fost deja scrisă mai demult și publicată într-o antologie și proza face parte dintr-un roman deja publicat. Eu aș putea să postez doar fragmente mai scurte eventual. Voi avea în vedere însă sfaturile dv pentru viitoarele scrieri. Chiar de mai fac aici modificările solicitate  de dv. e oricum prea tardiv. doar le pot face pentru o a doua ediție. Îmi pare rău că am decoperit situl acesta abia acum. Vă mulțumesc din suflet!

[Sofia Sincă]

Același lucru ca și la proză: repetiții agasante, repetiții și iar repetiții. Poezia se cere a fi concentrată, puțin mai ermetică, mai rafinată. Încearcă cu texte de dimensiuni mai mici, mai esențializate.

Ex: ochii caută către nord, căutând spre înalturi, din emisfera de nord - și mai sunt.

Și apoi stufos, foarte stufos pentru o poezie, începe cu tenta de poveste. O poezie nu poate începe cu când... Ne pui sufletul pe palmă... lasă-l să fie descoperit de noi, cititorii.

Sofy