CASTELUL SPERANȚEI

[giurgiu maria]

Am privit cu durere,lumina cum se frânge,
Se surpă,în ochii oamenilor, ce pierdeau orice
Speranță,lăsând locul tenebrelor,disperării
Și a-ncolțit în inima mea, dorința
De a deveni constructor.
De a ridica din nou, în picioare din pulberi,
Castelul certitudinilor și credinței oamenilor
În năzuințele mari, în magia ascunsă-n iubire
De semeni, în a dărui un pic din ce-avem bun
altora, vitregiți de potrivnică soartă.
I-am clădit temelii trainice,
Pe stânci aduse din munții de credință
Ai bătrânilor zei, ce-au construit temeliile lumii.
Am cules din suflet, pulbere de iubire
Amestecată cu multă încredere
În forța invincibilă a luminii divine,
Ascunsă adânc, în spirit de oameni,
Și-n sufletul meu. Am amestecat
Pulberea magică,cu apă vie ,
Din fântâna speranței și apă moartă,
Din adâncuri de veacuri, ca să-i dea
Trăinicie ; am înălțat
Ziduri din lumină,în spirală,cu trepte,
Clădite din azurul din cer și aur
Din soare și stele și alb,cules din Calea Lactee .
I-am înălțat uși și ferestre din cristale și perle,
Lăsând deschis, să pătrundă înlăuntru,prin ele,
Adieri de speranțe,
Din flori delicate, crescute în suflet,
Din comori de iubire de viață.
În castelul meu de speranță
Să dau adăpost copiilor. Nelăsând
Ca de pe tinere fețe, să se mai șteargă
Vreodată, lumina încrezătoare
În împlinirea iluziilor născute, în inimi avântate,
De prunci zămisliți cu suflete de lumină,
Și-n oamenii dornici
Să semene-n lume, o viață mai bună
Și să facă pe Terra, un adăpost sigur
În etern, pentru viață, apărând natura,
și atmosfera terestră, libertatea,
De distrugătorii monstruoși,crude fiare,
Dornici de a domina,popoare
Și oameni, manipulând pentru bani și putere,
Subminând resursele ce mențin în echilibru,
Cursul vieții pe Terra,natura, oceanele și atmosfera.
Magia castelului meu,să-i ocrotească și să le insufle
Creaturilor de lumină curajul,
Să le crească-n suflete aripi, să zboare ,
Năzuind spre infinitul de zare, către lumina eternă,
Eliberați din întunecate tenebre,
Crescute din sărăcie și foame, sau boli,
Din crude războaie și spurcate terori,
Întreținute, de armatele întunecatului Satan.

[giurgiu maria]

Sunt de acord cu dumneavoastră!Să știți că mă voi strădui și cred că mai am de învățat destule
de la poeții consacrați,seniorii de pe sit! Eu sunt încă la început de drum în acest câmp și scriu cu dorința, de a reuși să sculptez în cuvinte trăiri sentimente și credințe! Critica o consider constructivă și mă voi strădui să-i asimilez beneficiile cât de bine pot!Nu pot decât mulțumi pentru atenția acordată și vă invit să poposiți oricând doriți pe aici și vă asigur că sunteți mereu binevenită cu critică și comentarii!

[giurgiu maria]

Doamna Ana Cîmpeanu,vă mulțumesc pentru lecturarea poeziei mele!În privința celorlalte lucruri, nu prea știu ce să răspund. În  principiu gândesc, că depinde de esența fiecărui scriitor cum simte,de stilul  personal cum  se exprimă,la fel ci cititorii! Frumusețea  vieții cred eu că stă tocmai în deosebirile  dintre  oameni și  fiecare aducem ceva din ceea ce suntem, despre ce are valoare în opinia noastră, în ceea  ce scriem.  Vă salut cu respect și prețuiesc opiniile duneavoastra!

[giurgiu maria]

Vă mulțumesc de comentariu și voi fi mai atentă în redactare de  cele ce mi recomandați  duneavoastră! Vă salut cu respect!

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: Titlurile operelor literar-artistice nu se scriu cu majuscule (ci doar cu majusculă)! 

Semnele grafice și cele de punctuație (? ! ; , : ( ) . [ ] ' „ ” ... - * # etc. cu excepţia cratimei mari [–]) trebuie lipite de cuvintele pe care le succed sau le preced! În schimb, e obligatorie pauza (blancul) după toate semnele de punctuaţie, exceptând liniuţa de unire (cratima mică), dar și atunci când își urmează lor (de ex: – Așa!?!...)! 

Vă mai recomandăm următoarele discuții:  Figuri de stil  dar şi   Folosirea virgulei

Deocamdată ne-am ocupat doar de redactare. Despre valoarea literară, ca să ne facem o părere corectă, mai așteptăm alte postări.

da Coza