Când câte-un suflet cade, dorindu-și să salveze

Întreagă astă lume și fiecare om,

Îl simt de parcă-n suflet revine să graveze,

Să scrijelească chinul în scoarța unui pom.

Și cântecul de jale, din urmă, care vine,

Cuvântul ce se naște și îmi rănește iar

Nenumărate lacrimi, dorind să mă termine,

Să nască din albastru un nesfârșit ghețar.

Dar, când durerea lumii nu doare pe oricine

Și toți privesc…

Când viața mă trezește și tot ea mă îngheață,

Culeg din ceruri vise și-n tine simt trăire

Să regăsesc o dată pierduta strălucire,

Furându-ți clipa albă ce încă îmi dă viață. 

Și simt că-mi stăpânește dorita mea gândire,

De dor mă strânge visul și buzele-mi răsfață;

Aruncă-mă-n azurul ce nu îl văd la față

Plutind spre nesfârșitul avut în stăpânire.

Când vorbele duioase gonesc ura-ndrăzneață

Și…

Adesea mă întorc în gândurile tale.

Din amăgirea lor respir lumina sfântă;

Iubesc durerea ei… Cuvintele - petale,

Desprinse din cel nimb, alină când cuvântă.

Când îi răspund chemării adeseori: învață!

Ascult vioara - cântă cu notă siderală

Și îngerii deschis-au aripi pentru o viață,

Zburând privirii tale de astăzi, ancestrală.

Miresmele din visuri, fiori de iasomie,

Veghează-n zori culoarea…

Luminile-nserării, săruturile serii,

Deschid o lume nouă ce-mbracă vechi mistere.

Privește-mi nurii care sunt fructele plăcerii,

Atingerea lor blândă cu aripi efemere

Privirea-ți vrea să fure pe-o mare-nvolburată

Ce-așteaptă alinare a trupului fierbinte.

Dorința mă inundă, tăcerea-i delicată,

Ascultă-mi răsuflarea ce parcă vrea să-ți cânte,

Cu buzele iubește-mi privirea ce te-adoră

Și scaldă-mă-n cuvinte…

pe aripa unui vultur în căutarea

pădurii virgine, îmbrățișând

lupii ce tânjesc calda

privire a ciutelor oprite

de fuga iepurilor sălbatici

cu viclenia vulpilor

zburând pe aripile fluturilor

în căutarea florilor perfecte

așteptând iernile albe

în stejari descoperind

imensitatea unei lumi nesfârșite

a margaretelor ce au furat

din magia soarelui

în stâncile…

… sincronizează

pașii gândurilor dintre

două inimi ce fredonează aceeași 

melodie.

Cu fluturi în priviri

inimile noastre sparg ritmul poeziei

ce se vrea cântată

cu vocea mea în gândul tău

cu timbrul tău în sufletul meu.

Magnet invizibil

pasul tău atrage pasul meu

într-un ritm necunoscut.

Ești parte din muzica mea

sunt parte din bătăile inimii tale 

două…

Raiul avea nevoie 

de azurul ochilor tăi 

și te-a adoptat

Acum 

cerul este mai albastru, dar 

sufletul îmi este pustiu.

Stelele au avut nevoie

de lumina sufletului tău

și mi te-au luat să ne privești

de acolo

Acum, stelele îmi luminează

nopțile întunecate, dar 

în sufletul meu

văd întunericul.

Soarele avea nevoie 

de dorința ta de iubire

și…

primăverii în care

nu mai ești

mă încolăcesc strângând

prea tare.

Ploaia îmi tânguie

diminețile 

în care nu mai exist.

Roua

căzută pe piatra ce sunt

se topește sub stropii grăbiți,

râuri curg pe umbrele mele,

pe sculptura dorului

și a durerii.

Incremenită, cu fruntea

plecată-n pământul din tine, aștept

brăzdată de anii ce-mi lasă în…

Îmi număr ploile prin flori, trăind din setea lor fugară

Ce potolesc într-un izvor nevinovata lor comoară

Și-mi iau apoi din vraja lor un strop mărunt de profunzime 

Căci mă învață să nu mor și știu tăcerea s-o exprime.

Îmi număr zilele ce trec și frunzele ce stau să cadă

Ce se înalță, își petrec nemuritoarea lor paradă

Și-mi iau apoi din calmul lor câte-o tăcere trecătoare

Să mă inunde uneori și liniștea să mi-o…

Am fost cândva, ca niciodată, un cer tihnit, cu multe stele

Iubirea Lui, cea Preacurată, era în noi, eram în ele.

Vorbeam prin gând, clipeam din sfere și ne vegheau doar cele care

Iubeau la fel, doreau s-ofere un tainic dor, un loc sub Soare.

Iar gândul gol n-avea culoare, iar cel senin zâmbea albastru

Iar noi vedeam, în fiecare, tot ce gândeam era al nostru.

Și  urmele, doar colorate, le împleteam, apoi, în versuri

Și-n…

Mă-nvăluie tăcerea cărărilor uitate

Și vuietul din mine,  petale călătoare

O lume ce-i pierdută acum renaște-n noapte

Se sparge înserarea în versuri viitoare.

Tu vino și sădește-mi sărutul tău fierbinte

Cu mâinile-amândouă dezbracă-mă de vise

Iubi-vom astă clipă prin nude jurăminte

Pe Cerul veșniciei unde sunt toate scrise.

Și dezrobiți din stele și împletiți cu vântul

Alegem calea nopții ce cade în…

Ce-ar fi lumea fără flori? Un deșert fără culoare,

O eternă ezitare ce alină rareori!

Dacă visul n-are-o floare să-ți aducă iarăși zori

Lungi poeme cu fiori și a dragostei scrisoare,



Fluturii nu pot să zboare! Într-o lume fără flori

Îți vei plânge deseori lipsa timpului ce doare,

Gândul fără de culori, închinările-n altare,

Fără valuri, pe-acea mare mă întorc adeseori.



Vor zăcea pe negri nori stelele strălucitoare!

Aripi…

E prea departe, poate, a noastră casă mamă

Sau poate prea aproape, ascunsă într-o teamă.

Poate de-ntinzi o mână ajungi să atingi bolta,

C-o simplă reverență treci dintr-o lume-n alta.

Poate e prea devreme, în clipa prea târzie,

Sau poate prea târziu în astă erezie.

Poate jelim plecarea mai mult decât sosirea

Și nu deschidem ochii s-alegem mântuirea.

Poate e mult prea rece în noaptea asta caldă

Sau…

Mă uită într-o carte și lasă-mă-n visare –

Azi vreau să mă descopăr în versurile tale,

Să-mi împletesc o scară din verbele ușoare,

Să torn din adjective parfum peste petale.

Și numeralul sobru ce-mi lasă date clare

Adună și împarte din stările vitale;

Mă uită într-o carte și lasă-mă-n visare –

Azi vreau să mă descopăr în versurile tale.

Un substantiv uitat-am, scăpat din inventare,

La braț cu un articol,…

Plânge cerul de durere înecat de-atâtea arme

Se răsfrânge în copiii ce nu știu ce este moartea

Pe când noi siliți de fapte privim sufletul cum doarme

Acceptând cu ignorare cum războiul își ia partea.

Își plâng mamele durerea, prunci și soți lăsați la vatră

Ce ucid și cad din Ceruri pentru-o patrie salvată

Și-s uciși de alte ființe cu o inimă de piatră

Ce-și vor cumpara o viață-n liniștea amanetată.

Cine pierde?…

Ploua timid și stropii zideau timpuri prescrise

Ce lunecau spre mine, pe filele veline.

Lumina lor plăpândă se răsfrângea în vise

Și culegeam din timpul ce fost-a și revine.

Și litere stinghere strângeam din manuscrise

Și nu știam că ploaia aceasta va mai ține. 

Ploua timid și stropii zideau timpuri prescrise

Ce lunecau spre mine, pe filele veline

Și la fereastra lunii, citând versuri promise

Din…