am romantism

uite aici încheietura inimii îmi plânge

din Byron

şi şchiopătez sânge

cu sacul

doctore am dat de dracu

trebuie să mă tratez

ori cu patul

ori cu patul

Am încălţat pantofii. Mă chema, urgent, sufletul unui pulsar.

Poate ar fi trebuit să merg desculţ, ca la Gange...

Dar am pornit în pantofi, ce mai pot face?

Nu mă pot debarasa de lucruri prin cosmos

şi nici nu este pavat, măcar!

Sunt un pic derutat.

Cum de am ajuns salvapulsar fără să ştiu să zbor?...

Sau sunt popă?...

Ăştia ştiu să zboare, printre minciuni înălţătoare, spre-mpărăţii îmbelşugate

cu agheasmă, miere şi cu…

Dacă-mi primeşti buchetul ales

al florilor de glicină,

nu-l apleca rădăcinii.

Undeva, în pământul grădinii,

carne din trupul cules

suspină.

Dăruieşte-le 

unei vaze albastru-deschis,

un copăcel să-ţi cuprindă

sufletul

fermecat de frumosul ucis...

Dacă aş putea,

ochiului

să-ţi fiu floare,

nu ţi-aş spune ce rădăcină mă doare...

Nu mai am timp să-mi ajung ceasul.

Fuge, fuge se-mpunge dar nu se ajunge.

O urmă îmi respiră mai greu.

Nu sunt alergător de cursă lungă

Doar privitorul corăbiilor lungi.

Am cunoscut o atletă, cândva, undeva. Nu mai are importanţă.

Avea vântul ceva cu părul ei, eu cu singurătatea.

Ce bine valsam!

Eu, vânătorul de zâmbete, nu am descoperit de ce râd,

De ce sunt de râs, ce este râsul?

Un animal…

nu ştiu de ce într-o dimineaţă

viile strugurilor albi vor deveni mai negre

şi soarele mai mur

iar numele într-un chenar

se va plimba pe sub ochiul înrourat al zilei

voi întâlni un prieten cu flori

un vecin cu lumină

transparenţi amândoi de parcă din sticlă oasele

le-ar asimila doar numere pare

doi două

cineva o să obtureze argintul oglinzii

cucul ceasului va îngâna un clipocit cu apă…

M-ai amăgit cu struguri strânşi în poală,

Cu mere vii din pomul alăsat,

Să te visez, venind din toamnă, goală,

Să-ţi înflorească sânii sub macat.

O iarnă lungă să-ţi mângâi ciorchinul,

De miresme coapte pe colină,

Să limpezesc de pofte-n mine vinul

Coastelor bătute de lumină...

Iar de va fi să fie şi din mere

Să gust, umbrind pădurile confuze,

Să-ţi rodească trupul de plăcere

O primăvară cu lăstari…

încă o dată şi încă o dată te pierd înserării

ţi-ai găsit rătăciri suplimentare

stânga-ţi aduce sfere

dreapta căderi

anotimpurile calendare

părul şlagăre obosite

de nevederi

te-am aflat într-un târziu

fir de grâu cu cicoare

emoţie împletită

cu ascunzătoare

şi ne-am pierdut prin nunţile rebele

ce şi-au amanetat ferestrele de jad

focuri răsfirate-n citadele

în coli…

ai aprins un foc şi mi-ai pus

clopoţei de fum la ceas de seară

eu hrăneam un lup nebun

ce nu îşi lăpădase sângele afară

undeva

între două secunde

colţii lui din colţii iernii sfâşiau

mângâieri de cald şi loc odihnitor

m-ai decorat cu clopoţei

să mă auzi când vin şi să-mi întâmpini buzele

uşor

nici zeii n-au ştiut câte forme mi-ai luat

te-am iubit într-o mie de clinchete

şi…

uită-te

ochiului fix

cum şarpe te cheamă-n retină

apoi curgi odaliscă

pietrelor

cu unduiri levantine

toate mările sunt scrise de râuri seraiului tău

nimic nu-ţi va mai aminti

alunecarea şoldurilor

de cadână

în ochiul fără pleoapă al somnului hipnotic

doar din munţi pe Jiu coborând

sufletul meu

ghiaur

Dintr-un pom cu o aleasă geometrie

Îmi creştea sub mâini un clavecin,

Susurând a clorofilă vie

Înfrunzea din el un cânt divin...

Poate-n seva lui cu săruri minerale,

Răbdătoare tăcerilor depline,

Apele cereşti, primordiale,

Se zbăteau din clape către mine.

Nu mai ştiu ce cheie ţi-am adus

Când te chemam din pom să suni,

Dar degetele toate mi s-au pus

Pe pielea ta ce respira minuni...

Şi…

ce sens ar avea ascensiunea

dacă s-ar măsura universul în altitudine fără centrimetul tău

nu ar fi de ajuns

o inimă bună ar mai fi de pus

când pentru toţi se cern căderi siderale

pot da un bob de rouă

prigoriei

prin zbor

cerul îşi răscumpără stelele căzătoare

justificând polilor că nu se pot cuprinde fără tine

că zbuciumul singularităţii este superior

căderilor în sine

că nimic nu se înalţă doar din…

şi de n-ar fi decât atât

un lănţişor să-ţi fiu

la gât

însă mai lung

încât s-ajung

să mă înnod pe sânul stâng

şi să ascult sub bolta lui

cum cântă cucii sângelui

ce vrei

aşa sunt eu mai alandala

aş vrea să-mi intre-n tine zala

şi şapte boabe de piper

cu crema toată strânsă-n cer

de când în eden eva goală

dormea cu şarpele în poală

textura mea lucrată fin

dintr-un…

eu pe noapte calc

eu pe noapte cânt

ramonă ramonă

cărămida-mi plânge

zidul mi se scurge

câinii suri mă latră

craiul nu se-mbună

ramonă ramonă

ramură de lună

mie nu-mi e-n rună

turnu-mi străjuieşte

şoimul mă-mpânzeşte

ramonă ramonă

zideşte zideşte

mie apa-mi sună

şi-mi e a fântână

Să luăm taxiul unei zi de vineri

şi să pornim,

doi granguri tineri

în bluze cu pene pestriţe

suflate-n mov, să ne iubim

pe scara unei mocăniţe...

Să urmărim cum dintr-o oală

pufăind a oboseală,

un şarpe viu ne poartă-n poală.

Eu să-ţi ciripicesc din cioc

în sucul gurii-nmiresmate

de toate florile de soc

ce stau de tufe agăţate,

de-a lungul liniei ferate...

Gustând…

Atârnată, Luna-şi căuta echlibru în goana

cerului, ascunzând Pământului o faţă...

Din adâncuri, începutul arunca la suprafaţă

clocotiri de mări ce divizau Gondwana.

Atunci m-am rupt în insula aridă

a cataclismelor din care se mai văd

refluxuri aducătoare de prăpăd

ce-aprind în fiecare gest o atlantidă.

M-ai strâns de ţărm lemurian, într-o amiază,

de n-a rămas cu mine nicio mare,

dar mai transpir din când în…

Într-o lume mult mai roză,

Cu lichioruri arămii,

Eu mimoz şi tu mimoză

Fluieram prin bălării...

Eu din drâmb

Şi tu din roză

Şi zâmbeam, când şezând strâmb,

Mă trăgeai cu roza-n poză....

Cam aşa cum fac feciorii

De pe Jiu, suflând în fluturi,

Când se strîng în braţe norii

Fulgerânduse-n săruturi,

 Cu araci cojiţi din vii

Puşi la flori de tuberoză,

Bliţul ochilor tăi vii

Fulgera, chemând în…

Citeşti din mine ca dintr-un pahar

Rachiu de cereale, pur...

Am o prefaţă de sfânt

Căzut din calendar

În farfuria ta cu unt

De arahide coapte-n Kandahar.

Ştii cine sunt

Şi câte doamne au luat din mine

Tării alambicate de smarald...

Pe sânii lor şi carnea goală,

Pielea de şarpe dând de cald,

Fără coloană vertebrală

A pus în ele,-n zvâcniri fine,

Cu stropi de vise sibiline,

Crini medulari, ce…

unde mai pui că mă rătăcisem în pastorala cerceilor tăi

și nu aveam alt reper decât livada

unui labirint cu cinci nome

știi câți pomi am descălțat

dealurilor de umblat

să te găsesc adăugată cerceilor

cât pământ al nimănui

i-a cântat călcâiului

că a fost cutreierat

din zăpada mieilor

până-n lanul secerat

până-n roșul înflorat

de urechea ta iubito alăturat

eram nomarh peste furtună dar…

Mă punea mama-n orice seară

Și să mă rog și să mă-nchin

La o icoană c-o fecioară

În brațe cu pruncul divin.

Când mai târziu mă motăneam,

În suflet de patimi ajuns,

De o fecioară mă rugam,

În brațe să mă țină strâns...

Puteam să mă închin, pe drum,

La multe dame sclipitoare,

Dar sufletul, milog și-acum,

Se roagă zilnic... de fecioare.

și eu te iubesc și ea se iubește

eu te iubesc verde tu mă aștepți albă

ea privește-n dungă eu te privesc lung

tu deschizi albastrul ea închide plopul

și eu mă aștern și ea trece-n floare

numărul meu șchiop numărul tău soare

numărul ei aur viața mea galop

anul tău un strop clipa ei uitare

și eu mă iubesc și ea se așterne

tu privești spre mine eu privesc a vale

ea se face lup tu te faci mirare

eu o iarnă lungă ea mă…