''La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă...''

                                                                (M.Eminescu, Scrisoarea I )

La început

n-a fost nici începutul,

nici altceva din care să…

Gândul mărunt când cernu-l,

ca fluierul lumina de otravă,

te-ntreb:

Fără fiorul sărat al lacrimei

ce gust poate avea eternul?

Slăvit e diamantul

ce soarelui mândria i-o…

Cum poate un luceafăr,

atât de mult să doară,

pe gâtul tău, cu-apus în colier?

Abia deschis,

cu aur în boboc,

din foc

își pârguie

măceașa crudă de rubin.

Luminile își…

Regina mea

și-a  vântului stăpână,

când te alinți

părerilor de rău,

că struna a tăcut

cu tine în oglindă,

de ce-mi dai peste mână?

Că-n locul…

Inima privighetorii

nu e toarsă cu fusul

de mână omenească,

precum nici cerul

nu cunoaște

degetelor spusul.

Ca flacăra,…

Între a fi sau a nu fi

de ce mereu

ne-oprim la-ntrebare

și nu-ncercăm să îi sărim

și peste?

Doar Dumnezeu își spune

că  este

Cel…

Niciodată

nu a trecut pe lângă mine

ispita

de-a fi altceva decât om,

să zicem înger,

dar cel din dreapta mea

și-al umbrei,

îngerul:…

Am venit să Te caut, Doamne,

de Ziua Floriilor prin Ierusalim.

( Porţile de cedru îşi ascund zăvoarele . )

Te-am căutat la marginea mării:

-       Valurilor, unde sunt urmele Lui ?

Mi-am presărat privirea pe Munţii Taborului:

- Munţilor...?

( Măslinii se frământă dogorâţi de soare.)

Pe drum venea o femeie.

- Maria, tu nu L-ai văzut pe Iisus ?

( Vasul de…

Nu știu cu firea lui de seamăn.

eu sunt cel rău, el - cel ales.

E greu să fii cu Toma geamăn -

o  Galilee cu țărmuri diferite,

dar mai presus de toate

să-ți duci povara de Boarghenes.

 …

Nu cumva ca slovei să-i sfărâm

crudul tâlc, întredeschis abia,

tac și spun cum se făcuse seară

când Iisus

s-a retras sub umbra de salcâm

să se roage.

Și s-a auzit de sus…

Oi fi cumva vreun fel de lut,

cum șuguind îmi spui,

dar umbrei ( Ce-o fi umbra?

Gustul morții? ) numai eu,

Regină,

cu tine-n brațe știu

cum scara…

Numai amnarul știe 

că pietrei, sămânța de foc,

rotunjită 

de undă și de cântec, i-a fost

precum tristețile

urcând în genunchi

spre templul lor de sidef

din os de…

A, cum aș putea

din strunele negre să-ți torc

șăgalnicu-ți ''hai, măă...'',

când buzele tale-nflorind a sărut,

cireașa spre pârg și-o îngaimă?

Cocostârcul negru

în cuibu-mi de lut

cum ai…

Știură ce știură zeii,

preacertăreții, dacă

au hotărât Ninlil

văzduhului să-i fie

subțire-aerianul din izvod

spre flacăra ispitelor de lapis,

iar cheia să-i…

Nu-i piatra, cu care se înalță

zidirea,

jertfa adusă pe propriul ei altar?

Au nu-i din neamul

regescului jăratic?

Cand piatra turbează

în mâini de fanatic,

curatul cu moarte îl…

Eu de la zeii voștri,

ce bântuie

pe unde timpul cu hatul ne desparte,

am auzit dispreț din grai parșiv:

de trecere, de curgere, de moarte.

Cu tine-alături,…

Când îți desfaci văzduhul

din copca de mărgean 

și te alinți, cu noaptea

ce o lași să curgă-n freamăt lin,

precum un cântec umărului meu,

geloși cum să nu fie

întreaga-ți liotă de zei?…

Când vei ajunge lângă prag de stelă,

Regină-a preacuratului văzduh,

ne-om despărți

luminile care ne-au ars

în vatră.

Tu-ți vei urca-n

oprire idolească în…

Să tâlhărești cu vorba

prin bâlci, dugheană, iarmaroc,

nu-i cel mai mare rău

al omenirii,

dar ca să minți că dragostei

i-ai tălmăcit lumina întru scris,

în veci n-or să ți-o ierte trandafirii,…

Dacă-ai fi muritoare,

aş zice că norilor

le-ai trăit pe rând vieţile.

Mi-aş explica atunci

de unde-ţi vin tristeţile.

Dacă-ai fi muritoare,

te-ai înfiora de spaimă, de frică,…