Denia miresmei de salcâm

[Dumitru Ichim]

 

Nu cumva ca slovei să-i sfărâm
crudul tâlc, întredeschis abia,
tac și spun cum se făcuse seară
când Iisus
s-a retras sub umbra de salcâm
să se roage.

Și s-a auzit de sus
glasul alb – salcâmu-și înflorise
icoana:
”Pentru mâine, de Florii,
lasă-mi mie
ca să-ți port coroana
spinului
și rămâi doar Rege.”

Iar a doua zi,
pare-mi-se,
când toți îi cântau osana,
Iisus s-a oprit din mersul
asinului
în fața salcâmului înflorit.
Apoi, către pescarii Lui
grăitu-le-a
ne-nțeles cumpănit cu răscruce
ca taina unduită spre larg:
”Iată,
acesta mi-ar fi lemnul
cel bun pentru cruce,
dar cruce de catarg!”

Dar n-au înțeles ucenicii
nimic
din vorovirea către alt tărâm.
Și nimeni ascunsul nu-l știe
că-n Vinerea Mare
coroana,
cu-mprumutul de spini,
mirosea, până astăzi,
ca floarea – plâns alb –
de salcâm.

[Dumitru Ichim]

Am rămas impresionat de analiza literară și cunoștințele ce la aveți în acest domeniu. Mulțumesc, doamna Vasilisia Lazăr  că ați punctat exact lucrătura mea cu ecouri și de unde vin ele. Jos pălăria! Poezia citită după comentariul dvs. e cu totul alta.

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Sincă, pentru aprecierile din comentariu.

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, domnule da Coza, pentru semnul de lectură!

[Dumitru Ichim]

Apreciez vizita, Adelaide! Mulțumesc!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Cîmpeanu, pt. vizită și aprecieri.

[Vasilisia Lazăr]

Impresionant discurs liric. Salcâmul - robinia pseudocacia -  era considerat (şi este încă, de unii oameni!) un simbol al veşniciei, un martor ocrotitor al iubirii, un simbol al tenacităţii şi longevităţii. Evreii obişnuiau să pună la capătul unui mormânt câte o ramură de salcâm, exprimându-şi astfel credinţa în nemurire. Din Scriptură, aflăm că lemnul de salcâm era utilizat la construirea altarelor, a drugilor, a meselor, a chivotului, a scândurilor pentru diferite construcţii (apare cel mai frecvent în Exodul şi Deuteronom). Deci nu întâmplător ați ales d-voastră salcâmul.

Cu admirație,

[Sofia Sincă]

Foarte plăcută interpretare teologică, frântură din sărbătoarea Floriilor.

Poem scris în limbaj adecvat, în limite bine stabilite.

Am citit cu plăcere.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas.

da Coza

[Valeria Merca]

''Și nimeni ascunsul nu-l știe
că-n Vinerea Mare
coroana,
cu-mprumutul de spini,
mirosea, până astăzi,
ca floarea – plâns alb –
de salcâm.''

Reverenţă!