Cel Veșnic,

ziditor luminii,

ce-a tors cu fir subțire toată firea,

e Cel spre care cu floarea mă închin.

Cel mai presus de zei și închinare,

cine-ar putea să fie?

De ce nu-mi spui,…

Despre iubire,

pământeana primăvară

când vine să te-ntâmpine,

poate vorbi cu mult mai bine

decât a strunelor cădire

spre zurgălău,

sau de oftat, din când în când,

mocnind

tristeți adânci din tâmpine.

Numele tău,

(cum ai putea să nu te bucuri?)

când l-am rostit aseară către muguri,

lemnul bătrân întinerea cântând,

ca-mbujorări de curcubeu

prin…

                         ''Somn care curge peste omenire l-a cuprins.''

                           (Epopeea lui Ghilgameș, tăblița a IV-a)

De guști lumina,

are gustul sării,

ca lacrima.…

Cât de săracă-i ziua -

o simplă stea pe cer,

dar inimii,

când noaptea

perdeaua-i se ridică,

te simt atât de-aproape,

ca aburul din descântat de ape,

ca borangicul serii…

''Ai pus un bob

și un pariu,

că de-o să moară o să fie viu,

că moartea-i doar murire,

un nițeluș, un pic,

iar vama trecerii pe punte

o să-mi ivească,

pe terezie, alt grăunte.…

Spicul de orez

duce-n cârcă soarele…

Salut japonez

………………………………........

I-a murit pruncul

şi-albina şi-l caută

prin flori de mormânt…

Cum să nu-nceapă

întreaga lume din Sumer,

când ochiul tău e născător de cer,

iar buzele știu focul

cu care taina se dezleagă?

Atât de dragi

văzduhurile tale…

Cât au muncit pietrarii

ca să-ți ridice templul din Nippur?

Acolo-ți este piatra,

chip idolesc din daltă.

Când seara îl îmbracă-n

adâncuri de dumbrăvi și de izvoare,

numai în boare

de aur,…

Nu talpa, nici copita și nici laba

fac umbletul să fie lege-n bine,

de-aceea

dintru cântec ți-am furat podoaba

ce peste moarte,

a fost puțin murire,

ca să-nfloresc atât de crud spre tine.

Nici aripa…

Poți să o iei cum vrei,

Regină,

dar eu până la urmă cred

că-n tine se blestemă lumina,

că ești luminii

cu mult mai mult decât presusul ei.

Măsura veșniciei tale,

ca dorului…

Cu fiecare cântec se limpezește lumea

spre primul ei izvor

de undă născătoare.

Nu mă-ntreba cum fuse începutul;

adevărata-nțelepciune

o știe doar sărutul,

albastrul fără mare

al rugului…

Cel care i-a creat pe zei

desigur că a fost îndrăgostit,

că fiecare e cu-n gând neisprăvit,

șontâlc și meșterit aiurea,

dar numai pentru tine,

vreo șase zile lungi a stat la sfat

cu-adâncul mării și pădurea.…

Răspunsu-i-a Ninlil:

''De unde vii,

din care lut amar,

din care dor nestins ca pietrele de var,

că știi

să mă rănești

pe unde luceafărul mă doare,

necules,…

Brățara celor șapte anotimpuri,

ce au văzut-o și-au țipat păunii,

genunilor zăgaz în nestemată,

să o desfaci

doar sub descântul lunii

când își sărută unda eufrată.

Cerceii - două zâmbete pereche -

ce…

PRECUM DUMBRAVA...

Precum dumbrava de măslini,

oare tu știi că te aștept?

Uitat prin ramuri

cornul lunii

tristețile prin mine le resfiră,

abur ușor

de bună înserare peste ape,…

Același răsărit, ni-l tremură Nibiru,

luceafărul iubirii,

dar tot mereu e altul,

așa cum peste unduirea eufrată

vedenia și-o tremur trandafirii,

în verde crud de cântec trist,

pe unde-naltul

se rotunjește-a…

Când se dezbracă luna

prin sălcii, Eufratul,

primul născut

și craiul peste ape,

înmărmurit

e numai brațe și oglindă,

minunea-n cântec s-o cuprindă.…

Culorile tristeții mai multe sunt

c-ale luminii,

când te aștept pe unde-apun măslinii

și luna se strecoară

vulpește printre sălcii

să n-o presimtă steaua

când unda și-o sărută.

Culorile sunt grai…

O râmă-i mai de preț decât un zeu,

când știe că nu moare

de-și împrumută trupul

seminței

să îmbrace-o floare,

sau chiar un fir de iarbă.

 …

La ora de moarte spălată,

soarele

veni cu o nouă pețire,

mireasma tăiată

a fânului,

pe unde razele lunii dor.

Tot cerul izbucni în trandafiri,

ca evantaiul păunilor,…