Izvod de luminândă

[Dumitru Ichim]

Cum să nu-nceapă

întreaga lume din Sumer,

când ochiul tău e născător de cer,

iar buzele știu focul

cu care taina se dezleagă?

 

Atât de dragi

văzduhurile tale mi-s,

dar tu cu mult mai dragă!

De groaza morții frică nu mi-i.

Dacă iubirea e izvodul lumii,

cum s-ar putea

să-mi fie teamă de-nceput?

Au nu în umbra morții

fremătândă,

frumsețea lumii s-a născut dintr-un sărut,

când ne-am sorbit din prima luminândă?

 

De moarte-acum

numai bătrânii vorovesc

ținând în mâini ulcica lor de vin.

I-ai jefuit și sceptrul

și coroana scrisă în rubin,

foc dintru foc,

că nu degeaba iese fum,

când veșnicia-ți se-ntinde peste apă

ca rugăciunea-ngenuncherii pentr-o stea.

 

Ninlil,

suntem atât de-aproape

că poți

pelinul din lumină să mi-l bei,

iar eu, din veșnicia ta,

întreagă să te sorb,

să te ascund sub pleoape

în stihul nesculptat ca să rămâi

precum sărutul.

 

De la Sumer,

pământ și cer

și tot ce amândorura-s zidirea

își au prin cântec începutul.

De n-ar fi fost iubirea

înveșnicind prin noi

întreaga-i luminândă ce-o aprinzi în geană,

fir cu fir,

cum ar fi fost posibil

izvodul lumilor dintâi

să n-aibă dragostea în căpătâi?

Tu știi că spini de cuneiforme

nu cresc pe-a veșniciei buruiană,

ci numai pe-al iubirii trandafir,

durut,

ca scrisul lui însângerat pe lut.

 

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Gina, pentru vizită și comentariu!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Alexandru, pentru vizită și semn!

[gina zaharia]

Fiecare poem strălucește!

Cititorul însetat după poemele dumneavoastră,

[bolache alexandru]

 

Tu știi că spini de cuneiforme/nu cresc pe-a veșniciei buruiană,/ci numai pe-al iubirii trandafir,/durut,/ca scrisul lui însângerat pe lut.

 

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Adelaide, pentru vizită și apreciere!

[Valeria Merca]

...
''De n-ar fi fost iubirea
înveșnicind prin noi
întreaga-i luminândă ce-o aprinzi în geană,
fir cu fir,
cum ar fi fost posibil
izvodul lumilor dintâi
să n-aibă dragostea în căpătâi?''

  O Încântare!

[Dumitru Ichim]

Interesant e că pe icoane e scris numele fiecărui sfânt, dat pe icoana lui Iisus Hristos pe aureolă găsim numele lui cu niste litere străine - o on(scris cu omega) - participiu masculin al lui EINAI- însemnând EU SUNT, iar femininul e OUSA, de unde avem ousia (scuze, am corectat)

[Dumitru Ichim]

Întrebarea dvs. o pune Sanherib ca o afirmare că fără dragoste nu e posibil să ai OUSIA, iar ousia (firea) este participiul feminin a lui EINAI (a fi). Pe carnetul de identificare a lui Dumnezeu e scris numele EU SUNT CEL CE SUNT, iar acest nume nu poate fi purtat decât superlativul iubirii, scris cu majusculă. Mulțumesc de sugestie, domnule da Coza!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Cîmpeanu, pentru lectură, comentariu și sugestie!

[Ion Lazăr da Coza]

cum ar fi fost posibil

izvodul lumilor dintâi

să n-aibă dragostea în căpătâi?

Chiar, cum?

De data aceasta, și mie mi s-a părut dizarmonic vorobesc.

da Coza