Lumina primului sărut

[Dumitru Ichim]

Despre iubire,
pământeana primăvară
când vine să te-ntâmpine,
poate vorbi cu mult mai bine
decât a strunelor cădire
spre zurgălău,
sau de oftat, din când în când,
mocnind
tristeți adânci din tâmpine.

Numele tău,
(cum ai putea să nu te bucuri?)
când l-am rostit aseară către muguri,
lemnul bătrân întinerea cântând,
ca-mbujorări de curcubeu
prin norul pământiu.
Și te-am chemat a câta oară,
vocală cu vocală
pe buza fluierului viu?

Când totu-i primăvară,
cum în Sumer nu fuse niciodată,
și-n fiecare mugur, subțiat de stea,
mijește spus de floare, limpezind
străluminări
ascunse-n dor de fată,
cum ai putea
în piatra din Nippur sub colb să stai?

Lăuta este gata.
Și totu-i o livadă-așteptând,
când pișcă struna a măcriș de mai
și ghimp de lună-nouă te înțeapă.
Asini sălbatici greu cărară
apus de sărbătoare peste coamă,
ca roșia măceașă a răsurii.

Auzi, Ninlil, înalt de lut cum cheamă?
Zece luceferi
am înhămat trăsurii!
Cu tine-n brațe,
nu-i încă nici un leu cu aripi
să știe veșnicia cum se zboară!
Din inimă zvâcnește primăvară
în ghiocel, urzică, urmuză, spin, trifoi,
brotacii râd, în hohote orăcăind
pe pălăria lunii de prin stuhuri!
Totu-i iubire și-nceput luminii.
Cu tine-n brațe,
cum poate fi atât de mică veșnicia ta,
numai cu opt văzduhuri,
când zece din luceferii de soi
i-am prins în ham cu aurul în ținte?

Ninlil, e-atâta primăvară-n amândoi!
Așa cred c-o fi fost
întru livada primelor cuvinte
din care lumea s-a născut
precum lumina primului sărut
din fiat lux al unui ”nu”
ce-avuse-asemuire cu al tău.

– Ce-ai zice tu…?”
– ”N-am zis nimic, dar n-ar fi rău!”

[Dumitru Ichim]

Încântat de comentariul dvs., doamna Atanasiu! Eu vă mulțumesc pentru bucuria lecturii. Dumnezeu să vă binecuvinteze!

PS

Blogul meu e: www.dumitruichim.com

[Dumitru Ichim]

Gramatical aveți dreptate, dar în gândul meu am ceva mai frumos decât poate exprima gramatica. Eu spun: ''Ce-ai zice tu...( și aici las pe Ninlil să se prindă la poantă, îi fac cu ochiul dacă a înțeles adâncimea filosofică a lui FIAT LUX care e negarea haosului prin iubirea, revelarea Luminii înainte de luminătorii din ziua a patra, ce-ai zice tu dacă această metaforă a iubirii am pune-o în aplicare printr-un sărut,etc., etc.) ''Ce-ai zice tu?...'' La această corectitudine  gramaticală care a scuturat tot polenul inefabilului, răspunsul la fel de gramatical al fi: ''Despre ce?''

Dar eu până îi pun semnul de întrebare îi pun niște semne de suspensie care trebuie citite, deci poetic, ce e în capul meu nu sunt puncte de  suspensie ci CUVINTE, iar după cuvinte pui orice semn se cuvine. Aveți perfectă dreptate, pot să am și eu dreptate? Ajută nedreptății mele! Îmbrățișări, domnule da Coza!

[Dumitru Ichim]

Aceeași admirație și din partea mea. Mulțumesc, Gina!

[Dumitru Ichim]

Ce frumos comentariu și cât de la obiect, o adevărată analiză in nuce. Mulțumesc, doamna Cîmpeanu!

[Dumitru Ichim]

Așa zic și eu, domnule Bolache, ce primăvară mai frumoasă poate fi  decât dragostea dintre un muritor și o zeiță, mai ales Ninlil, zâna văzduhurilor?

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc lui Dumnezeu, Adelaide! I am back!

[Ion Lazăr da Coza]

După punctele de suspensie, cu excepția ghilimelelor, nu e admis niciun semn grafic: Ce-ai zice tu…? > Ce-ai zice tu?…

Și iarăși sunt vrăjit de lăuta-ți fermecată...

da Coza

[gina zaharia]

Zece luceferi
am înhămat trăsurii!

Aceeași admirație,

[bolache alexandru]

Primăvara iubirii îmbrăcând veșnicia... ce primăvară mai frumoasă ar putea fi?

[Valeria Merca]

...

''Când totu-i primăvară,
cum în Sumer nu fuse niciodată,
și-n fiecare mugur, subțiat de stea,
mijește spus de floare, limpezind
străluminări
ascunse-n dor de fată,
cum ai putea
în piatra din Nippur sub colb să stai?''...

Salut, cu bucurie, venirea Primaverii in Sumer!
Pretuire!