Liniștea de sanctuare

gotice arcade-nșiră

nesfârșitelor culoare.

Printre carstice caverne,

lungi fascicule de soare

iscodesc picturi celebre.…

Un ocean planetar mi se zvârcolește-n vene

- sânge abisal -

fluidizându-mi curgerea prin albia timpului,

spre primordialitate...

Își dezveleau în vânt plopii tulpina

și nalte vârfuri norii atingeau;

Un stol de zmei îmi contura suișul

pe rădăcini ce ploi reverberau.

Parc-adunasem liniștea din timpuri,

pe unde nici picior de muritor

nu mai trecuse vreme de o eră;

Ploua tihnit, ploua pătrunzător...

Suind pe culmea aprigelor vânturi

- poteca turmelor, spre infinit…

Constelații de ciulini

explodează peste câmpuri;

Știuci de jad, cu solzii fini,

fecundează moi adâncuri.

Untdelemn pe luciuri vii,

ceața limba-și unduiește…

Zorii pulsatili și leneși

își târăsc semiobscurul

dinspre zgrunțuroase larguri

către mute promontorii.

Himera iubirii, în noapte, m-absoarbe;

O simt și-o râvnesc sub lumi erbacee...

Trec fugitiv sălbatice vedenii

prin colțul ochiului zvâcnind ritmat;

Sunt pași nepământeni ce nu ating pământul...

plutesc din corole de soare

șoptit cu-adiere de vânt

ce nalt și frumos e văzduhul

pământul ce mic și plăpând...

sămânța mi-o port ca un faun

pe-albastre poteci printre nori

străfulger vârtejuri de aer

s-ascund transparente comori

îmi legăn pe frunze vibrânde

nervura adusă de zbor

și gândul mi-aștern peste pietre

umil…

Cât de firave-s brândușele de coastă!...

În transparența lor amară și măiastră,

se-nfiorează sub soarele de faur;

Petale scânteind pulberi de aur

respiră-n constelația albastră.



Ce delicat se-aud prin frunze ghiocei,

cum, zornăindu-și dalbii clopoței,

tresaltă-n vântul îmbătat de verde

- viul covor ce prin poieni se pierde,

șerpuitor deschide-n…

Ningea la început de mai, sub plopi,

cu pămătufi ce-nzăpezeau zăvoiul;

Uscatul vânt se subția în snopi;

Furnici prin scoarțe-și conturau convoiul.

Un cerb boncăluia printre salcâmi,…

Prin cimitir rotesc albaștri zmei

și lumânările în vânt se zbat;

Însingurate-s recile alei,

iar paznicii piroane-n toacă bat.

Mirosea vântul a oală de lut, străveche,

cu grâne pietrificate, purtând sufletul

neamului meu albastru de Săpânța.

Înlăuntru, laolată, se odihneau în ciolane

năpasta și fericirea,

jocul de-a moartea și nemurirea

cu pene de păun la pălărie

și cocoși pintenați, înfipți, hăăăt,

pe culmea…

În noaptea asta preasenină

fusei, ca de-obicei, să iau Lumină.

Biserica tăcută, porți închise,

metalice, imense și proscrise;

Strigai la gard să îmi deschidă!

Toți preoții erau ascunși într-o firidă.

,,Nu știi de ordonanța militară,

ce-a devenit religie de țară?

Pleacă de-aici, Christos nu mai învie

în noaptea asta mută, măslinie!''

mi-a zis o siluetă deranjată,

urcând pe…

Din lemnul porții maramureșene

simboluri ancestrale-au izbucnit

- mlădițe vii din Lene Cosânzene

ce străluciri de soare-au împletit.

Pe-aceste guri de rai încă sub cruce

se mai întoarnă umbre de strămoși;

Și, înviat pe ceruri de răscruce,

Isus coboară-n case de christoși.

Bătrâni de lut cu fețele brăzdate

încă așteaptă semn de…

Din parcul fără timp privesc lucirea

statuilor de bronz, și un moșneag

dormind pe bănci și-ascunde nemurirea

pe strada stelelor, numărul vag.

Oceanul planetar, sub felinare,

se-nvârte constelat, lent și cărunt,

ca roata morilor tânguitoare,

ce împletește coamele de vânt.

Îmi pare-o lume veche, asfințită,

ce colorează-n sepia…

Să patrulăm cu arma la spinare

pe străzile-nflorite și pustii,

să nu vedem cum se petrec în zare

vagoanele zburând cu ciocârlii!

Să patrulăm cu masca pe figură,

s-aplaudăm în spirit globalist,

cum din păduri stejarii ni se fură,

murind în răstignire ca un Crist!

Eu zic să patrulăm, soldați destoinici,

să ne-agățăm în piept…

Mai răsărim puțini câte puțin

sub pleoapa ierbii străvezie

și mlădiem în soarele  senin

planete vii de păpădie.

Mai înverzim, domol, din când în gând

prin seve-adânci, liberiene

și ne mirăm noi înșine, văzând

cum păsări cuceresc poiene.

Ne-naripăm din ce în ce mai rar

cu zboruri albe și fluide,

ca florile cireșului…

Timpul a murit sub sticlă,

zdrențuind imponderabil norii zgâriați ai lumii.

Zornăie oglinzi albastre în oceanele vâscoase;

Zborul păsării sticloase s-a întins ca o cometă

în imensitatea neagră, devenind vis…

Stau privind cerul ce-absoarbe norii mari și călători...

Zorile-mi întind lumina săgetând roșii cocori!

Câmpul mi-a rămas același, respirând prin maci și grâu;

Mănăstirea-și curge toaca unduind verde-n pârâu;

Primăvara mlădioasă mă pictează-n albe flori,

iar fânețe nălucinde îmi trezesc ochi cântători;…

În citadelă, primăvara s-a retras în case;
Rotește frica pe inflorescențe reci;
Aleile pustii - ecouri nisipoase -
și-aștern, tușind, maree vii de porumbei.
Pe naltul cer își trec timpul cocorii
- castele nălucind pe arcul înserat;
Bipezii s-au ascuns din nou în hrube,
iar tristele statui în bronz se zbat...