E viaţa asta fără pic de noimă în dosarul ei

Sau nu ştim noi s-o răsfoim şi numărăm doar anii grei?

Ori, poate, chiar greşim puţin şi tragem sfori din Cerul Lui

Apoi le vindem, „pricepuţi”, pe-un pol în piaţa nu ştiu cui?

Uităm adesea c-am venit ca suflete-n cutii de lut,

Avem cu noi, din timpu-ntreg, numai prezent şi un trecut.

Ar trebui să ne-achităm chiria pentru ce-am primit

Şi, cu credinţă, să-L rugăm să ierte tot ce-am…

În timpul din urmă, când ruptus-a-n cot

Şi-şi toarnă devreme amarul „nu pot”,

Ce face tot omul? Devine poet

Şi scrie melodic sau tandru concret,

În rimă captivă, perfidă ori fadă

Sonete în ritmuri de capă şi spadă,

Rondel alegoric trosnind ca un bici,

Pamflet iscusit cu piele de-arici,

De inimă-albastră croită în cloş

Livrată pe torturi cu frişca din poş,

De suflet şi mamă şi tată şi tot

Şi-ncepe cu-ncetul să-l…

când îşi vede sultanul boii la teleguţă

se minunează şi soarele că ceva străluceşte mai tare ca el

mi-am dus calul să-şi ia măsuri pentru căruţă

nu mai pot călări

gândurile astea sunt atât de grele

au căzut în burtă

bietul cal

bine că nu s-a topit

şi potcovari nu mai sunt

la gâtul sultanului atârnă o potcoavă imensă de aur

cât burta plină de gânduri

am grijă de…

Derive dulci amortizăm, marea e un ultim scut,

Ticăitul stă în ceas ca un urlet lung de lup,

Îl ignor, obişnuinţa nu-mi dă voie să asmut

Şi mă dau pe o furtună lanţurile să le rup.

Răsiciri, învârtoşare, toţi mă iau în râs ades,

Mă înghite iar balena, şlefuiesc un continent

Până când rămân cu ştraiful ultimului gând ales

Din pădurile de planuri declinate…

A nins pe-amurgu-n flăcări în nunta fără nuntă

şi-n floare prima vară s-a adâncit parşiv,

aleargă sarea-n muguri şi-un aer exclusiv

de logodire-n schit aplică ştanţa cruntă.

Bătrânii tei brodează în seara colorată,

din fir năucitor, volane de poveşti,

corida cu vocale te cheamă să-mpleteşti

un nou dicţionar, dar fără "niciodată".

Bemolii râd…

                                                         fiului meu

fereastra blocată mimează peisaje

nu judec prin murdăria adunată

nu judec

conştiinţa nu pleacă din modul

comut pe calcule şi descompun fire

deşi văd clar

cuvintele îmi rămân în aer

se modifică genetic dacă le îmbrac în forme

ispititoare lipsa de simetrie

dar nu mă pot adapta

coada ochiului pleacă împreună cu inima

clasicul e un lego…

Iubirea e o ploaie de tăceri

şi eu pictez în curcubeu solii,

din acuarele ningem primăveri

ce-au fost, ce sunt şi vor mai fi...

Iubirea-i o ninsoare de cireşi

cu mânjii cotropind verzuiul ceas,

când fâlfâie, de pe sprânceană-aleşi,

ne tropotesc din primul clopot tras.

Iubirea-i cotropire de sistem,

un virus, fără leac şi vindecări,

un păpuşar şi noi păpuşi suntem,

mosoare deşirate din…

spui înţelepciune arimată cu însufleţire

       cum ochii unui copil se umplu de bucurii

       în braţele născătoarei fecioare

spui adevăr împânzit cu înflăcărare

       cum un tânăr îşi strânge iubita

       în braţele grădinii nemărginite

spui prietenie ridicată la rang de lege

       singura acceptată fără scrupule şi orgolii

       fără timp şi spaţiu

(scobeşte în lăcaşul veninului până la…

cât mi-au băltit însângerate

silabe-ascunse-n mâneci largi

că n-ai aflat între orgolii

cum te chemam ca să îmi spargi

deviza-nsingurării cu alonje

în poliţa eternei preschimbări

din moarte-n vis şi visu-n moarte

ca piatra-n boabe de uitări

la ceasul înserărilor cu sfincşi

în fraze-ncondeiate elegant

mă ninge cu reţeta de divorţ

şi poezia se răscoală fulminant

degeaba mai alerg după…

Că m-am născut o vezi, nu am ce să-ţi mai spun,

era în anul ploii, într-un pierdut cătun,

la sânul unei toamne ispăşind concret

pedeapsa unui tragic şi nefiresc decret.



Eram doar o eşarfă plăpândă de rubin,

eram doar o tăcere şi-o lacrimă-n suspin,

cuvintele ascunse pe buze-au apărut

abia târziu, sub lună, primite c-un sărut.



Doar atunci sufragiul liber exprimat

mă aşeza pe lista de trist şi condamnat

fugarnic din iubire, spre albul…

Sunt angajatul sorţii

M-am înşeuat la jug,

Se-nvârt în juru-mi hoţii

De zile. Un' să fug?

De câte ori cu toţii

Nu ne-am trezit sub plug?

Ca angajaţi ai sorţii,

Ca înşeuaţi la jug...

Viţel în faţa porţii

Adeseori sunt rug,

M-aruncă-n jar netoţii

Şi-mi pun de gât un drug.

Sunt angajat al sorţii!

Bunul meu era o floare

avea cal şi-o vacă mare

şi un ochi de sticlă-avea

şi prin el lumea iubea

vedea-ntregul univers

sărbătoare-n care-a mers

cu grădina de zambile

să mă cumpere pe mine

Îi plăcea să mulgă vaca

îl iubea şi ea roşcata

o blajină cu ochi mari

şi cu ugerele tari

nu lovea-n găleata ei

dădea laptele cât trei

şi-nc-o cană mare lată

pentru-a bunului…

De ce să ucizi minunea din noi?

Suntem ziditori, clădim prin cuvânt!

De ce să zvâcneşti mereu cu noroi

Cu inima ta din trup de pământ?

Omătul din păr şi-obrazul ridat

Sunt file de cer! Arată-mi rotund

Inelul de foc, un câmp nepătat

Şi tacă-ţi rugini sub folii de grund!

Mai bine să-nhami caleaşca de mir

La ochiul de-azur cu mari înţelepţi!

Arată-mi smerit că nu eşti un zbir

Că ştii să asculţi, că ştii…

Mai vii din nou târziu, pierdut ca un zefir,

Ca o mângâiere-n mătasea tristei ploi

Să dezveleşti uşor zăpada albei foi,

Să îmi cerni în palme un roşu trandafir.



Plec iar înspre tine, prea devreme-i pasul,

Timidele clipiri sunt fluturi albaştri,

Sculpturile-s verzui, noi suntem pilaştri,

Cu neclintite limbi ne rescriem ceasul.



Dispar păduri din noi, calea e mai tristă

Doar o armonie-n roşul din petale

Mai aduce ploaie-n pleoapa…

Femeia... o sculptură de mătase,   

o vrajă cu surâs de catifea,           

o rază de speranţă în crevase,        .

o floare tremurând în palma ta.    

Femeia... cât mister în ochii ei,   

o fulguire, și mirarea te-a furat,    

o uiţi uşor, deși pe brațe vrei  

să te mai prindă iar cu un păcat.   

Femeie spui? Şi cu tăcere-a nins:           

candoare, poezie și-un pian,                 

te simţi ca…

Mă alint în bolul clipei cu parfumul de lămâi

de sub clopote subţiri când te strig să mai rămâi,

de sub umbra de lumină, şi-nfloresc în coasta ei,

a pădurii cu noiane de cosiţe şi de zmei.



Mă alint ca o topire de ninsori liliachii

peste limbile de soare când te strig şi nu mai vii,

peste arcul de mătase din privire aruncat

spre oceanul de cuvinte de pe cerul pastelat.



Mă alint într-o petală, în candide-mbobociri

pe sub…

E-o linişte în zarea-ndepărtată

c-aud magnoliile fremătând,

aud când li se tulbură în gând

uimita întrebare: niciodată!?

Solstiţii se îneacă rând pe rând,

splendoarea lunii zace suspendată

de noaptea cu secunda colorată

ce nu se va mai întâmpla nicicând.

E-o pace, e-o tăcere în orgolii

c-aud cum creşte iarba înspre cer

şi cum se tulbură sub pleoape norii,

şi cum le zboară visul efemer.

Aud cum…

Să nu răneşti o pasăre în zbor

cu spinii din cuvinte şi-amăgiri,

să nu-i crestezi pe aripi amintiri

orbite de noroi, şi praf, şi nor.

Să nu răneşti copacii-n înfloriri

cu pânza şi urzeala vorbelor,

să nu-i striveşti petale că îţi vor

lăsa un hău adânc pe sub priviri.

Să nu răneşti femeia-n fericiri

cu tristele copite în galop,

să nu îţi faci din ea un simplu scop

şi un tărâm de crude…

Sunt nava cu iluzii, perpetuez mistere,

Derivele sunt colţuri de lună în balans,

Gestionez angoase şi uneori himere

Pe val de clipă albă. Mai desenez un dans,

Mai flutur o eşarfă când sfoara de-ntuneric

Îmi strânge-n fălci obida plutirii în genunchi,

Pe cerul primăverii m-arunc în portul sferic

Şi-ascult în scoică timpul cum trece peste trunchi.

Tu vezi acolo norii, dar eu îmi văd mustirea

Dintre senin şi…