Zidar din buric de ţânţar

[Elena Şerban]

În timpul din urmă, când ruptus-a-n cot

Şi-şi toarnă devreme amarul „nu pot”,

Ce face tot omul? Devine poet

Şi scrie melodic sau tandru concret,

În rimă captivă, perfidă ori fadă

Sonete în ritmuri de capă şi spadă,

Rondel alegoric trosnind ca un bici,

Pamflet iscusit cu piele de-arici,

De inimă-albastră croită în cloş

Livrată pe torturi cu frişca din poş,

De suflet şi mamă şi tată şi tot

Şi-ncepe cu-ncetul să-l doară în cot...

Ce ştie poetul? El n-are liman,

Îţi joacă un renghi şi te lasă morman

De lemne uscate, îţi pune şi jar,

Preface pe cal în buric de ţânţar.

Tu cauţi poetul? Eşti tot visător!

Lugubre perfuzii te-aruncă-n cuptor.

Naiv! Ce aştepţi? Să mai simţi un troheu?

Eşti prada vânată şi falnic trofeu!

Te-ntorci înspre tine şi-ncerci ironii,

Rezolvi ecuaţii cu litera „i”,

Extragi radical din secantele-n van

Şi scrii poezii ca s-ajungi la liman.

Te scrii în răvaşe, înveţi cum să dori

Şi-adaugi pelin între albe candori,

Descoperi copacul ascuns de păduri,

Îţi rogi Dumnezeul să poţi să înduri,

Te rişti pe o boabă din vechiul hambar,

Te laşi modelat, în sân, de plumbar.

Ajungi în final să mai vrei poezii

Când, plin de emfază, eşti gata să scrii,

Priveşti inocenţa la care se-alocă

O grea teoremă, în fond, reciprocă,

Aşa e poetul, se simte-n afară,

Când inima lui începe să doară...

 

[Sofia Sincă]

Dragi colegi, aici miroase a polemică. Fiecare își susține punctul de vedere și bine face. Fiecare gândim și suntem altfel construiți, de fapt. Vă rog, fără intenția de a jigni, chiar subtil, interlocutorul.

Valerian, site-ul nostru nu este de tip Hermeneia, ci de tip cenaclu. REgulamentul după care ne coordonăm este altul. Noi considerăm că venim în ajutorul celor mai puțin inițiați în ale poeziei și ale limbii române, în general. Acest concurs nu avea temă impusă și nici alte condiții impuse. A fost liber să concureze cine a dorit, membru sau nemembru al acestui site. Textul, poezia expusă a ținut de puterea, capacitatea compozițională a fiecăruia și de asumarea consecințelor. Pe mine mă bucură analizele detaliate pe care le faci asupra textelor, faptul că împărtășești cunoștințele tale lingvistice și de formare a poeziei și altora, de fapt le putem vedea/citi în fermecătoarele tale versuri. Dar te rog, Val, atât! Restul dialogurilor care nu țin de poezie, vă rog să le purtați în altă parte, nu aici în subsolul poeziei, destinat comentariilor. Apoi fiecare casă are bucătăria sa, membrii săi, coordonatorii săi. Este treaba noastră ce fel de membri avem în administrație și cum ne gospodărim, ce reguli de notare punem la concursuri.

Elena, și pe tine te rog, pentru alte discuții care nu privesc poezia expusă, folosește forumul sau chatul personal sau orice altceva. Nu, gâlceava nu rezolvă nimic. Apoi, ELena, ai în față un poet foarte bun, de elită în persoana lui Valerian Bedrule. Eu aș profita de acest lucru. Știi cum se face? Strângi din pumni, strângi dinții până scrâșnesc, taci, ceri explicații cât mai multe, te ții scai de el, până crezi tu că ți-ai ridicat calitatea poeziei. Vei afla multe secrete. Noi avem câteva exemple bombardate mult în acest site, dar care au dorit cu tot dinadinsul să-și rafineze cât de cât poezia și au reușit. Nu se iau capete, dar trebuie să renunți la orgoliu și să recunoști pe cei care știu/pot mai mult.

În încheiere, vă mai rog un lucru: nu acum, vă rog! Haideți să respectăm doliul familiei Lazăr, cei doi fondatori de site, care ne-au dat prilejul acestor comunicări, să fim alături de ei. Că viața este scurtă și perversă.

Cu stimă,

Sofy

[Elena Şerban]

Domnule Valerian Bedrule, am fost de acord cu toate observaţiile pe care mi le-aţi expus în amănunt!

"Nu înseamnă că trebuie să scuipi venin pe editor!" - vă rog... eu nu ştiu... nu văd...

Nu-mi găsiţi pagina pe acel site pentru că am şter contul de fiecare dată, am considerat că deranjez şi că fără dialog nu pot continua, am făcut câte una în fiecare an şi aţi procedat de fiecare dată la fel: aţi cenzurat fără să explicaţi, aşa cum aţi făcut-o aici. Veneam de fiecare dată cu toată inima spre un site de profesionişti. Iată, aici nu mi-am şters contul pentru că am avut şi observaţii pertinente care m-au pus pe gânduri. Siteul la care ne referim conţine sute de texte necenzurate, aprobate la publicare deşi au "mesaj mult prea anost" şi "grave erori gramaticale"...

Nu eu sau ceilalţi 20 de autori cu texte pline de erori constituim o ameninţare pentru limba română!

Un maestru ar trebui să privească spre tagma sa, a maeştrilor, pentru că "maiştrii" din UNIUNI fac din limba noastră o troacă de porci, unii, dar noi ăştia mici vedem! Aveţi de dus lupte serioase la nivelul dumneavoastră şi nu să striviţi greieraşi, nu este echilibru.

Nu ştiu dacă strivitul şi pumnul în gură sunt soluţii, suntem mii cei care scriem neprofesionist, iar dumneavoastră nu sunteţi Dumnezeu.

Nu căutaţi gâlceavă la mine, eu v-am respectat, v-am citit şi am fost de acord cu poziţia dumneavoastră. Trebuie să învăţăm acceptarea adevărului pe orice poziţie ne-am afla. 

Cu toată stima şi consideraţia,

[Elena Şerban]

Este foarte clar, în cazul acesta, dacă se doreşte un concurs de înaltă clasă, să se invalideze textele cu erori grave, să le fie explicate motivele concurenţilor şi nu să fie lăsaţi cu ceaţa vălurind ani buni în jurul lor. 

Să fie de la început stabilit: concurs pentru elite, eu ştiu că nu mă încadrez şi merg la concurs pentru ucenici.

[Elena Şerban]

Iris Marinov aşa este, aţi văzut cheia. Cât despre titlu e preferatul meu! Mulţumesc!

Adelaide, mulţmesc, dar să fim mai moderaţi în admiraţii! 

Domana Sofy, îmi place ce-mi spuneţi, sunt de acord, voi medita!

Camelia Ardelean, mulţumesc mult!

Iris Marinov, bună intuiţie aveţi! Dar face bine şi critica, dacă e constructivă!

Domnule Valerian Bedrule,

Credeam că la concurs vin ucenicii să afle dacă au evoluat.

Îndată ce mi-am văzut scrierea categorisita la capitolele "cu mesaj mult prea anost" "şi cu erori, lacune în exprimare şi de gramatică" mi-am dorit mult să îmi acordaţi puţină atenţie şi timp. Timpul... această piatră preţioasă la hotarul dintre oameni, pe care dacă o folosim cum se cuvine devenim câştigători în universul din care dorim să facem parte. A nu mai participa la un concurs este o dorinţă dictatorială, la fel ca practicile de pe siteul dumneavoastră unde mi-aţi pus lacăt la gură, lanţuri la mâini, un bolovan de picioare şi m-aţi aruncat în mare fără să ştiu de ce. Aveţi dreptate, sunt destui cunoscători care ar trebui să ajute, dar nu o fac, abia dacă mai există câţiva maeştrii care să facă o observaţie, aici pe Însemne doar soţii da Coza şi Doamna Sofy mai spun, aşa, subtil să nu supere. De ce nu faceţi domnia voastră un concurs de elite şi concurs de ucenici, separat, să puneţi bariera: "pe aici nu treceţi"? Cât despre cocoloşeală... să spună cine m-a văzut lăsându-mă pradă răsfăţului.

Sunt de acord cu erorile de ordin gramatical şi de prozodie pe care le-aţi menţionat, dar nu pot aştepta să ies la pensie ca să pot comunica prin scrierile mele cu oamenii, căci numai atunci aş avea răbdare să fiu mai atentă şi mai învăţ gramatică.

Despre durerea de cot pot să vă spun că nu e uşor suportabilă dacă ai reumatism, dar aici am ales să mă doară în cot atunci când nu am cu ce să-mi cumpăr sandale, oamenii mă arată cu degetul că nu sunt "trendi" şi, desculţă, învăţ câte lecţii am restante la capitolul rezistenţă cu spinii, cioburile şi asfaltul fierbinte sub tălpi. Şi, Doamne, ce răsplată mare când vine ploaia! Încă mă bucur că îmi pot permite o pereche de ochelari de soare să nu orbesc în strălucirea perfecţiunii din jurul meu şi o pereche de ochelari de vedere la distanţă pentru că aşa se văd mai bine monştrii sacri ai literaturii contemporane.

Cât plumb s-a turnat acum în sânul meu, acolo unde bate ceasul...

Vă mulţumesc din toată inima că, în sfârşit, am beneficiat şi eu de o analiză atentă din partea dumneavoastră!

[Camelia Ardelean]

Interesant mesajul, am citit cu plăcere!

[Sofia Sincă]

Versificație descriptivă pe definiție de poet. Interesant. Alcătuire așezată între perioade: interbelică și ceva mai târziu.

Există erori de ritm și de punctuație.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Valeria Merca]

''Ce ştie poetul? El n-are liman,

Îţi joacă un renghi şi te lasă morman

De lemne uscate, îţi pune şi jar,

Preface pe cal în buric de ţânţar.''

Semn de admirabila lectura!