Lacrima unei fete ajunsă într-un poem

Iată lacrima unei fete…

O fată ţi-a traversat timpul

Pe moneda bătută…

Am îndrăznit să văd

privind lumina,

sunt ochiul care doare

spre adânc,

nu pot să plâng

dar mă cuprinde vina

- dă-mi doamne,

nesătul, lumina mea un rug.

Și bate totul

doar cu nestemate

și cu fireturi aurite

în al zilei crug,

sunt rana ta

cea plină de păcate,

sunt umbra nopții

ziua preamărind.

Sunt prada prăzii,

doamne, curmătura

ce fiarele își au ca adăpost,

atât de liber m-ai lăsat prin vreme

că…

îţi închin, cititorule,

acest poem simplu

din flori de nufăr şi ploi,

l-am găsit veghind la fereastra inimii…

văzduhul își întinde răsuflarea

neconsumată

peste răsărit

 …

Scumpii mei prieteni,

          Crăciunul acesta mi-a adus mai multe bucurii. În primul rând, nu mai sunt singură, dar asta e altă poveste...

          Să vă spun ce lucru minunat mi s-a întâmplat. Îmi desfăceam cadourile de sub brad și, la un moment dat, dau peste câteva cărți, despre care știam că sunt un dar de la profesorul Valeriu Anghel,…

poemul-altar

aș fi putut să fiu altfel, poate zefir sau lumină,

aș fi putut să iubesc de trandafiri o grădină,

aș fi putut să fiu un cavaler al bunei purtări,

sau, de ce nu, gând purtat pe largi depărtări,

să fiu un ulise rătăcit de itaca mea părăsită

pe mări, prin…

Eu sunt roua, tu pământul,
Ne usucă numai vântul;

Eu sunt unda, tu izvorul,
Eu sunt lutul, tu ulciorul;

Eu, o pată de culoare,
Tu, penel muiat în soare;

Eu, contur de apă vie,
Iar tu umbra grijulie;

Tu esti unu, eu sunt una
Ne-nvelește-n vise luna

Și aduce depărtarea
Dorul, precum valul marea...

Va rămâne cântul sfânt
Ca un fel de jurământ...

  TRANSFUZIA…

Acel paradis fără de margini



Dă-mi mâna, dragul meu,

dă-mi mâna

să păşim spre noua dimensiune,…

ne e limba ca o cobiliţă arcuită peste sufletele ce aşteaptă

reîntoarcerea poeţilor dispăruţi

cu ceara lipită pe unghia dreaptă a vremii

cad pădurile de brazi şi vântul poartă vreascurile

până la spirala întunecată

ne e limba Dunăre ce curge peste ogoarele pedepsite

de plânsul în scutece de cânepă crescută în galaxia vecină

unde s-au ascuns bătrânii de teama necuvintelor

şi pasc turmele albastrelor…

mi-e pace de tine, iubitule,

nu-i aşa că străzile-s pustii

în povestea acestei ierni?

o simfonie străină se tot plimbă…

E cald, e frig, e iarnă printre stele

Când vântul se rotește-n cercuri mici,

De-o vreme-s obosit și mult prea grele

Sunt umbrele ce-n palmă le ridici.



Prin nori un vultur se strecoară

Asemeni unui hoț pierdut în amintiri,

Și peste tot prăpăstii ne-nconjoară

Lăsându-ne, iubito, ostatici în iubiri.



Atât de singuri trecem prin ninsoare

Când pentru doi în viață nu e loc,

De parcă-am naufragiat pe lângă mare

Și-am ars…

PASĂREA MIT

invoc

dreptul la tăcere

convoaie oculte îmi parcurg

mesianic

toate umbrele anotimpurilor

încerc

o ultimă răscumpărare

târzie…

Smulgând nervii,

mistuit de durere

cu capul rezemat

în mână, glasul

i se strangulase

în gâtlej

într-un instinct…

de conservare.

Dimineaţa luminoasă şi veselă

se furişase uşurel

printre obloanele tăcute

într-o strălucire suavă şi dulce

privind cu deznădejde frenetică

imaginea netulburată a liniştii

ca o eternitate -

o viaţă fără margini

şi strigăt de umilinţă

în momentele de judecată rece

în limanul păcii.

am întrebat vecinii

de câte ori îşi plimbă sufletele

cum le trec prin inelul de foc

şi tăcerea lor mă înebuneşte

din cenuşa  urât mirositoare s-a născut

teama de a nu muri otrăvită

cu propria nefericire

în carnea strămoşilor cresc grânele

gurile noastre nu se mai satură hulind

prietenii vorbesc despre talismane

aducătoare de noroc

şi ţara mea cade ca tencuiala de pe…

Gura meduzei mușcă din sarea valului

Cum mușcă din sare

Oile muntelui

Același munte de sare pe care sălășluim noi

Noi nenăscuții, nenumiții, nechemații

Încearcă sporturi extreme pe creasta valului

Vezi?

Asta e lumea, îmi spui, asta e

Și îmi înșirui clișeele cu care ne-am făcut mari

Lumea-vis

Lumea-scenă

Numai de lumea-lume nu îmi spui nimic

Sau poate îmi dai de înțeles și nu pricep

Lumea mea, lumea ta…

Niciodată lumea…

iubito



 

faci palma căuș ca-n spicul de grâu,

beau apă din mâna-ți cum beau dintr-un râu,

privesc la părul tău galben și lin,

cum curge ca râul de-argint și rubin.

îți mângâi cu mâna obrazul tău pal,

 coapsele tale sunt țărmul opal,

ochii adânci, ferestre de vis,…

Cu o îngăduinţă nemărginită

când viermii

se zvârcolesc mai tare

într-un tumult de neînţelegere

şi de suferinţă nespusă

ca într-un tablou

straniu şi înspăimântător

provocaţi de zvâcnirile

violente ale inimii,

să storci săruturi şi lacrimi

în liniştea nesfârşită

a pleoapelor… închise.