Caut cu disperare o secundă!

O caut cu întreaga zare a gândului meu...

Arunc mătasea purpurie a căutării

peste holograma

sărutului tău hulpav, cu gust de tutun,

peste albele mâini în care

îți zăbovea fața mea.

Tu ai văzut atunci flacăra

din răscrucea privirilor noastre?

Ai aprins-o cu restul de patimă

îndelungă, de după

sărutul…

Se lasă-amurgu-ntunecat și moale,

Iar tu, te verși spre fața mea, alene,

Să-mi stingi cu albul drag al palmei tale

Amarul din surâs și sarea dintre gene,

Căci știi că-n vârful degetelor ai

Fiori de ploaie, când pe piele-mi plâng,

Și-un cântec viu, ca-n glas hoinar de crai,

Ce dorurile-mi cuceresc și-nfrâng.

Mă știi a ta și dincolo de lupte,…

Iubite, îți împleteam culori

În plete de abá, aleasă

Din primăvara cea mai deasă,

Să-ți fac zăbun de sărbători.

Și mă rugam să plângă ploaia,

Ca să-ți culeg crâmpei de cântec

Din sufletul unui descântec,

Fulger ce îmi lumina odaia.

Dar, cu săgeți din flori trunchiate,

Din ceruri rupte-n jumătate,

De unde-și iau râsul…

Galop de nouri stă în mâna mea

Și-și piaptănă săgețile de fulger,

Iar ochiul mi te-arată ca un înger

Plecat să-și cânte albul pe o stea.

Te-adun din zâmbet și te culc în mărul

Sub care-a palpitat iubirea-n mine.

Semințele, numai de tine pline,

Îți vor rodi și tihna, dar și zborul.

Voi fi bogată de mă vei afla

Și-mi vei strivi neliniștea cu…

Furtună prinsă-n bob de chihlimbar,

Născut din calmul albumului cu poze,

Își răspândește aroma de ierbar,

Ca purpura potirului de roze.

Carmina, frumoasa cu ochii de genune,

Umbriți de ceața genelor fremătătoare,

Își soarbe grație din dorul, ce nu spune

Că amăgirea seacă, sau că doare.

Nu vrea să placă și-i plină de capricii.

Cu degetele-i…

Un lemn, în sobă, scânteia șăgalnic,

Pe pielea mea își răspândea savoarea.

Afară, verii îi jupuia candoarea

Vântul de seară, hămesit pârdalnic.

Zurlie ploaie, cu tropotul zburdalnic,

Îi revărsa pământului răcoarea.

Un lemn, în sobă, scânteia șăgalnic,

Pe pielea mea își răspândea savoarea.

M-acoperea cu umbra trupului său…

Te-nvălui pe ochi cu horbote albe.
E curgerea inimii mele spre tine.
Ți-o dau înmuiată-n odihnă de nalbe
Și-n parfum străveziu de cântece line.

Întâmplă-se timpul în glas de Brumar,
Că eu îți plimb mâinile mele, ca salbe
Și flori de sărut le împrăștii, ca dar,
Pe ochii tăi dragi... sub horbote albe.