Dacie sfântă

(România mea)

Zeul tău, Dacie sfântă,

Doarme-n vise seculare

Peste arcul de Carpați,

De la Tisa pân’la Mare.

 …

dialectica poeziei

orice-am face noi poeții nu putem să atingem perfecțiunea

sunetelor armonia lor rimele care ne mângâie urechea

și nu putem reda zâmbetul monalizei în câteva cuvinte

fie ele și metafore ultrasofisticate săpate-n marmură de

carrara noi cârpim zilele cu nevroze postrevoluționare…

catrene despre viață

Nu-mi intra-n poem hoțește,

Cititorul meu cel drag,

Ai să ieși din el mai trist,

Tot mai singur și pribeag.

Versetul meu e colorat

Și dantelat cu scumpe lacrimi,…

Lacul - Ion Ionescu Bucovu







o, trandafirul meu, te-ai ofilit

dorință

un mort din mine a plecat spre stele

să ducă-n univers visele mele,

a luat cu el tot ce aveam mai drag

pe drumul lui de veci și de pribeag.

și –a vrut, ajuns acolo, să mă cheme

bătrân și orb, boșbâcâind prin vreme,…

romanță

au adormit petalele în glastră,

se pierd în frigul nopților albastre,

sub umbra tainică de la fereastră,

s-au veștejit ca dragostele noastre.

zadarnic vreau ca florile să-nvie

și-ncerc să le ating ușor cu mâna,…

eu nu mă joc de-a viața

eu nu mă joc de-a viața, chiar trăiesc,

eu nu mă joc de-a viața, chiar iubesc,

eu nu mă joc de-a viața, iubesc luna

și viscolul luminii ce arde-ntotdeauna.

eu nu mă joc de-a viața, visez flori

și bocetul din doină…

neliniști

obosit de viață, obosit de moarte,

mă strecor, târându-mă pe brânci,

am trompeta răgușită foarte

și mormântul mi-e săpat în stânci.

tot privesc cum trece spre apus

soarele bolnav ce-mi cade-n…

a venit iarna, iubito

a venit iarna,

 acoperă-mă cu căldura din tine,

acoperă-mi dorul cu cele divine,

acoperă-mi chipul cu stele,

acoperă-mi gura cu buzele tele.

a vent iarna, iubito, mai stai

să trecem  frumos…

gânduri de  iarna

o frunză bate galbenă-n fereastră

semn că toamna pleacă din livezi,

vântul printr-o pasăre măiastră

ne-anunță  viscole și cu zăpezi.

zarea-ntreagă tristă-mi dă fiori

viscolind în gând numai tăceri,…

omul din oglindă

omul din oglindă era palid

trecea timpul pe lângă el

veșnicia părea că se preface în fum

căuta tristețea prin foile galbene

ale albumelor cu fotografii

și nu găsea decât amintiri.

vremea alerga precum caii

fără să se privească…

plouă undeva…

plouă undeva dincolo de ferestre

spală drumurile pustii ale toamnei

vântul face exerciții de înviorare

repetând pentru spectacolul din iarnă

care va începe cu confetti

și se va termina cu moartea ofeliei,

omătul trebuie să fie…

ninge undeva feeric

ninge undeva feeric

într-o țară de poveste

vântul flutură zăpada

ce ne-a luat cam fără veste,

noaptea-i plină de bețivi,

bând la vinuri siracuze,

doar cu cântecul pe buze,

se întorc acasă…

tot adunând și culegând

din ce-am trăit, adun doar anii,

din ce-am iubit, doar amintirea,

din gări pustii, singurătatea,

din vise am adunat iubirea.

din toamne-am adunat tristețea,

din primăveri doar bucuria,

din…