apus

[ION IONESCU-BUCOVU]

apus

 

noiembrie -n gravuri de catifea,

încă mai sunt ţipete prin grădină

şi frunzişul care lunecă galben

încă mai sună a ocarină spartă,

prin ziua scurtă se revarsă uşor

picuri de amintiri, fluvii moarte,

turme de dealuri din copilărie,

podgorii şi pescăruşi desenaţi pe cer,

chipuri şi voci care-au murit

în sufletul meu, şi mereu clopotele

depărtându-se ca nişte cirezi

într-o pădure de vis prădată

de fluturi albi şi de păsări albastre,

s-a desfrunzit şi gura ta de acel roşu

care mă ameţea,cuvintele se risipesc,

norii vin în haite să ne-nvăluie

cu ruine de amintiri care-ţi umbresc

obrajii tăi atât de îmbujoraţi altădată,

gura ta, fântână seacată de izvoare,

s-a topit în cântec de liră,

ochiul meu nu mai întârzie

pe gleznele de viori care cântau,

acum e tăcere, cerul se dilată,

pustiiri de toamnă fluidă care alunecă

prin geamuri, procesiune de nimfe,

plutim peste lucruri cu aripi de ceară,

ca doi zei morţi printre ruinele

unui apus târât prin  Insulele Fericiţilor...

 

 

 

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

 

 

 

[gina zaharia]

Apusul de noiembrie, frumos creionat!

[Sofia Sincă]

Toamna aruncă melancolia sub tâmple, dar face loc și inimii să vibreze avidă de vise.

Imagini frumoase, dar cam povestite.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

seacată > secată

Un crescendo frumos.

da Coza