ninge undeva feeric

[ION IONESCU-BUCOVU]

ninge undeva feeric

 

ninge undeva feeric

într-o țară de poveste

vântul flutură zăpada

ce ne-a luat cam fără veste,

noaptea-i plină de bețivi,

bând la vinuri siracuze,

doar cu cântecul pe buze,

se întorc acasă veseli

fiindu-și sieși călăuze.

 

eu rămân cu mine însumi,

în poveștile intime,

doar stafii îmi trec prin sânge

și-un bețiv care mai plânge.

vântul nopții bate-n geamuri,

fulgii desenează flori,

o singurătate goală

care adesea-mi dă fiori.

 

în pragul vremilor ce vin

eu mă simt deja străin

îmi torc frumos pe furcă ața

de unde-și ia putere viața

din nopți străine și din vise

din spaime și din paradise,

din mări și din fântâni adânci

din munții noștri și din stânci

prea multă nea,

prea multă iarnă,

prea multe vise se destramă

prea multe insule de vise

cu universurile-nchise,

un clopot sună a metal

îmi sună prea sentimental,

e plin sonorul de obsesii

se-aude sunetul de gresii

de cararra din siracuza

pe unde trece andaluza,

a depășit ecranul viața

apare iar pe drum paiața,

același dangăt desuiet,

aceeași rimă de poet,

aceeași scenă paralelă

unde danzează o demoazelă,

pe ducipalii cai savanți

pe lire scumpe și tananți,

același circ de catifele

cu jocul de bufoni și iele,

cu mandragolele în febre

printre dezastre și tenebre,

le cântă hendel la pian

în trist surâs sentimental.

 

amurg de iarnă de metal

căzând în plan orizontal,

cu cețuri la periferie

un fel de neurastenie

ce se întinde peste noi

cu lapovițe și cu ploi

ne tot plimbăm din vis în vis

c-un ochi deschis și altu-nchis

cu unul nu vedem prea bine,

cu celălalt doar lumi străine

și uite-așa trecem prin iarnă,

uitând pălinca din povarnă,

și noi văzând totul pe dos

pe când doar fulgii cad frumos…

 

 

marţi, 13 noiembrie 2012

.

 

 

[Corina Militaru]

Incantata de aceste versuri.

[Sofia Sincă]

Am citit cu încântare avalanşa de versuri muzicale, cu tentă de poezie populară.

Chiar dacă ritmul si rima se schimbă mereu, muzicalitate nu dispare.

desuiet - desuet

Cu admiraţie, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

În situaţia în care titlul e un fragment din primul vers, ori constituie primul vers, sunt necesare punctele de suspensie. În cazul de faţă: Ninge undeva feeric...   

O poezie limpede, care încântă, chiar dacă mai are ruperi de ritm pe ici, pe colo.

da Coza