Pygmalion

Mi-am aruncat în traistă o daltă de cleştar

şi am pornit spre răsărit să sculptez lumina

cât încă doarme, felină blândă, între umbre

lumina leneşă, lascivă, insinuantă,

apa străvezie în care naufragiază

păsări, peşti, avioane, zei obosiţi

de rugăciuni, ofrande, fum de jertfe

lumina-asasin,

lumina-mamă,

lumina-tot

a celor şapte plus una zile

merg

spre ora magică în…

Ceasul anunţă miezul zilei

în fereastră, colina îşi ondulează coama

şi dincolo de ea,

dincolo de,

dincolo,

alte coline,

munti,

câmpii

până la contopirea în albastru

legănat, legănător, adânc,

îndurerat

în coltul ochiului, atârnă

un bob sărat

în bob, închisă, o tavernă

egeeană

pe ţărm albastru…

Nu vrea…

Să nu uit cuvintele
(pe aripile nemuririi)
înalţate în Iubire şi Lumină
m-am transformat
în fluture
cu haina de lut
agăţată într-o petală albastră
amforă pentru drumeţii însetaţi
de roua dimineţii.

M-a pătruns verdele
(de primăvară)
printr-o fantă a inimii.

Ghicea

un soare apunând

pe pietrele

care păstrau

semnele timpului

pentru iubirea de tăcere

respira un aer de reţinere

pusese strajă gurii sale.

Vrând

să-şi stăpânească

o tulburare lăuntrică,

un surâs

îi lumina buzele,

privea

râurile

ce veneau

să-şi reîntâlnească izvoarele

în timpul ce se va sfârşi…

nu n-am dispărut pur și simplu

tocmai am terminat de modelat șoaptele

uitate într-o scânteie

îți amintești?…

În fiecare zi te vreau cât mai aproape

Să îţi sărut lumina ivită pe sub pleoape

Când ochii tăi, ca marea, spre ochii mei privesc

Mă fascinezi, iubito şi-n mine doruri cresc.…

Te ancorez în portul ne-ntâmplării

Şi peste bord arunc tot ce ne-am spus.

Leg amintiri cu zimţi de malul mării

Pe care-am navigat, iubind nespus

Culoarea ta, în evul de-ncercare

Şi fiecare gest prin adieri

De gând înmiresmate de ardoare.

Acum, când ne-nconjoară doar tăceri

Şi ne dezmiardă vifore de teamă,

Punându-ne la colţ de vreme rea,

Când zâmbetele toate ne cer vamă

Şi n-aprind cu…

În noaptea dintre anii desfrunziţi de şoapte,

printr-o diagonală lipsită de bucurii,

trece prin mine uitarea -

cu ghearele tocite, fără urme pe ţărmul iubirii,

traversează mutilând chipul cu unghia nepăsării.



Într-o lege a firii, străină de toate neputinţele,

picură tăcerea lacrimi de suflet.…

Și dacă știi degeaba pumnul strâns

* între putere și iluzie – bărbat *

valsul femeii

lui juruință sângerare în clipă

cu aștrii virusare

ax în iubire revelare ispită

să se ofere nu sau stai o tură

baricadă de…

Sunt clipe când te iubesc
atât de mult
încât,
dacă te-aş săruta
ţi-aş lăsa sufletul
pe buze.
Sunt clipe cu dor
şi clipe
ce dor
cât o eternitate.
Sunt clipe când îmi simt durerea
umblând prin măduvă
şi cerşesc
un transplant
de bucurie.
Iubesc clipa
întâlnirii cu tine.
Cred că ne-a fost dat
să ne fim clipe;
unul altuia.

Scăldat

într-o încântătoare

lumină,

chipul încerca

să-şi potrivească o expresie

de bună primire

când cuvintele zumzăiau în cap…

Îşi lăsa sufletul

să vorbească

privind

cu un zâmbet nesigur

la desfrâul durerii…

 tu scânteie

 ai aprins în mine lumina

 uite

 uite-o cum arde în ochii mei

 se luminează de tine

 și văzând dumnezeu că lumina e bună

 a numit-o zi

 eu te numesc

 astăzi 

Vorbele şi nodurile inimii

Ascultă-i inimii vorbele din ochi,

în nodurile adânci, împletite în barbă.

Alungă-i negura, ce i-a umbrit

seninul murelor aruncate în craterele durerii.

Redă-i soarele,

să nu-i mai simt sincopele focului.

aplecat peste indiferența ei 

culeg în palme cenușa curcubeului 

după ploaia de ieri 

cerul arde mocnit 

cad păsări uriașe în mare 

ridică un tsunami de fluturi peste orașele de coastă 

farul iubirii s-a stins 

de ieri corăbiile se izbesc de stânci 

ca nopțile albe de răsărit 

și fumegă țărmul de umbre 

în ape reci îmi…

În imaginile oglinzilor,

reflexiile zilei zâmbind

din imperiul simţirilor.

Ochii

îi jucau în lacrimi

într-un amestec de uimire

privindu-şi bucuria feţei

alcătuită

din bucăţi din feţele altora

cu surâsul inefabil…

Am vrut să-ţi scriu despre câmpii cu maci,

despre mireasma lor în serile de vară,

de stele căzătoare în mâini de vârcolaci

în ceasurile nopţii când visul te-nfioară.

Era un fel de teamă care ardea prin mine

topind din loc în loc bucăţi din amintiri,

un timp ce-a putrezit pierzându-te pe tine

în templul unde macii înmuguresc iubiri.

Voiam să ştii, iubito, de ţărmul fără valuri

unde te-aştept…

s-a tras cortina peste munţi

caii dorm pe…