Luna îşi varsă nepăsătoare argintul

Peste încătuşarea sufletului sedus de întrebări

Un singur anotimp clipa mea mai are

Cu faţa întoarsă spre ţărmul tăcerii

Neliniştea ierbii supuse

Nu vreau iubite să ne doară

Ce fericiţi am fi de-am învăţa

Plecarea tăcută a frunzei în toamnă

Acordurile albastre ţesute-n zbor de păsări

Fiorul cerului când marea furtuna-şi domoleşte

Cu apele scăldate-n fire de…

Afară

Grădina nopţii clipeşte supus

Când cerul întoarce faţada lumii.

Doar luna nu se lasă dusă,

Cu pasu-n plutire argintu-şi desface

Palidă la capătul distanţei

Dintre apus şi zori.

Mai are un suflet de luat

Sau poate nu şi-a rotit încă privirea

Peste umbrele luminii.

 Camera îşi arată conturul aţipit…

Privesc tăcerea plină de tine

În indiferenta retină a oglinzii,

Liniştea dintre…

A fost o vreme când

Purtam doar orizonturi

Prin ramurile verzi

În trupul nesăpat de-a timpului risipă

Frumoase-mi erau livezile toate

Cu mere roşii pe aripi  purtate

Zboruri înalte necoapte iubiri

A fost o vreme când

ploile luminii îmi fântâneau în ochi

 noaptea îngenunchea supusă

lupoaicei albe

risipei dedate

azi  sub ochiul timpului clipind spre iarnă

dor…

Mă iartă zi

Mă iartă noapte

Mereu am întârziat o clipă

Bezmetică risipă

Sunt mai aproape de cer acum

Cu fiecare semnătură a timpului

Într-un neunde şi necând

În liniştea dintre două gânduri

Roiesc îndoielile ameţite

De chemarea necuprinsului

Nu încerca să pleci

Pasăre albă

Încă nu am învăţat să zbor

Sau poate am ştiut odată

În zbaterea sufletului

La cumpăna dintre…