Mi-ai dat Doamne, această carte

când eram curgere fără stăvilar.

Atunci nimic nu mă putea opri.

Paginile citite, trăite

sunt șterse și uscate de prea multă utilizare.

Nu mi-ai dat Doamne instrucțiuni de folosință,

iar acum pe foaia goală din fața mea

nu știu ce ai vrut să scrii sau să scriu,

când s-a…

Nu-mi da Doamne vorbe grele

şi poveri peste putere

să mă clatin de durere.

Lasă-mi Doamne zâmbetul

si pastreazã-mi umbletul, 

bucuria si speranţa iubirea si toleraţa.

ia-mi furia, nebunia 

şi necazurile toate

şi de crezi că cer prea mult

dă-mi puterea ca să-nfrunt

disperarea şi aroganţa,

prostia,…

Îți ating sărutul suspendat

la limita mângâierii pe trupul

înfiorat de un gând păgân,

răsturnat de neputința de a mai fi, ieri.

Dor, răsfrânt în infinitul ființei mele,

așteată-mă cum faci de multe…

Îmi răvășesc cuvintele,

precum frunzele  în anotimpul

îngălbenit de dor

și le cern într-un text uitat,

prețuit mult în alte primăveri

neexperimentate, goale și reci,

neîmbrăcate dorințe părăsite

pentru alte timpuri.

Pășesc nesigur printre frunzele abandonate.

Galbena caldură, dor de…

Echilibrează-mi partea asta de inimă

prea plină, unde iubirea tinde să

o rostogolească într-o toamnă

ce nimeni nu o aștepta așa devreme.

Prea trufașă curge printre genele

timpului neposedat.

Culoarul liber ramas, după desfrunzire

semnalizează că toate au fost spuse,

presate într-un ierbar de…

În noaptea în care au înflorit castanii

luna era în creștere, a iubirii începute

într-o primavera răvășită de dorință.

Făclii în noapte s-au aprins

fără să spună întâiul gând,

lumina candidă ce-ți ocrotea durerea

rostită doar printre suspine.

Mă doare  candela aprinsă de castan

la vreme de înserat când…

Mă salvează bucuria.

Nu ți-o pot da ție,

pentru că este efemeră

și nu știu niciodată cât și când o am.

Mă doare  și mă tine în stare

să mai fiu în gânduri blocată,…

Te alint, te dezmierd,

zid protector îți clădesc cu iubirea mea

ce bate la geamul dimineților neîncepute,

într-o toamnă tărzie din catalogul sorții.

Te îmbracă gândul meu cu cea mai tainică

dorință,cămașa de dor să o porți doar pentru mine,

Înfiorat rămâi în amintirea ce nu vrea să moară.

Te chem poveste nespusă, mai am…

Se apleacă, se înclină și cînd se prăbușește,

cuvăntul nu mai comunică nimic,

omoară numai din neputință.

Se sprijină pe niște sentimente veștede,

cultivate de alt eu, în alt timp.

Astăzi  mi-a obosit gândul

 ce nu a mai putut deveni cuvânt.

Caut un sens în cutia cu sentimente

tocite intens, ceva în…

La marginea ploii strecurăm

sentimentele înghețate și ude frunze

dintr-o existent lacustră,

din care am evadat într-o toamnă

fără culoare ucisă prea devreme.

Te caut printre vorbe.

Gesturile  uitate mă împing

să fac pasul clandestin,

chiar dacă pe drum ne cad penele

una câte una și…