Mi-ai trimis o ploaie de taină,
într-o noapte pictată pe geamul
gândului frânt de mărunte neputințe...
nu seamănă cu alte ploi care șterg
culoarea din iris...
asta îmi bântuie visul,
cu puntea albă, mâna întinsă, o floare
și ploaia se rupe în franjuri de soare.
Este iarăși o zi pe brățara
mâinii lui Dumnezeu,
ca să rodim cu fața la lumină,
când clopote sparg dimineața,
iar cuvintele par poezii din altă viață.
Nu m-ai întrebat câte ploi am numărat...
Nu te-am întrebat dacă-mi dai cuvintele-n poeme...
Adaugă un comentariu
mulțumesc d-le Ioan da Coza pentru lectură și susținere.
Într-adevăr, începutul e cam descriptiv, imagini nespectaculoase, însă mesajul acaparează.
da Coza
Mulțumesc Valeria Merca pentru popas și rezonanță!
''Este iarăşi o zi pe brăţara
mâinii lui Dumnezeu,
ca să rodim cu faţa la lumină,
când clopote sparg dimineaţa,''- frumos, înălţător!
Am rezonat cu ploaia de taină.
Drag,
Ok,mulțumesc Silvia S.
Discursiv, descriptiv, narat. Un gând de mulțumire, un curcubeu al bucuriei către divinitate.
Dar ca poezie... aproape mediu.
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE