(ÎN PAT)

Lumina a venit

odată cu văzduhul,

ca un scâncet uimit

de adormire la sân

a unui surâs ingenuu.

somnul a început

cu îngerii din vise

și dulcea albă clipire

de pleoape închise.

dormirea din viață 

ne-a înălțat mut

oasele crude  în sus

povestind a parfum

de înflorire,…

Mi-ai bătut în geam

ca un clopot ce-şi pierde

secunda;

buimaică m-am trezit

căutând printre amintirile

reci;

am simţit

cum se prelinge-n tot corpul

roua,

fecunda,

şi-aprinde scânteia-n cărbunii uitaţi

ce-i credeam stinşi pe veci.

Se-nalţă iar focul

şi-n dans se-mpletesc vise

pentru rugul iubirii;

la lumina lui voi picta anotimpul meu;

voi alege culorile pure,

ce dau srăluciri…

IZVORÂRI DE ALB

când eu voi fi plecat să-mi botez văzduhurile 

în polen de vise  pulverizat dintr-un alt eden din care şarpele

e ieşit la pensie definitiv nemaifiind nevoie de ispită

să ne privim curat în…

Chinuit

de emoţii contradictorii,

se ducea înapoi cu timpul

cu urechile şuierând

peste spătarul unui scaun

după ani de rătăcire

înainte de vreme.

Măr de şarpe

 * lui Darie *

* tuturor celor ce au curaj să elibereze Pygmalionul din ei  *

mă ţin

de marginea lumii să te adun…

Iubito este balul de adio,

Intoarce arcul de la patefon.

În seara asta singuri în salon

Noi doi şi moartea vom dansa în trio.

O de-aş putea, din drumul său, opri-o…

Tu mi-eşti singura avere:

M-am născut cu tine-n piept, durere!

 …

În poiana înflorită,

de fagi mândri străjuită,

primăvara cântă-n strună,

florilor de ,,ziua bună!,,…

                                                 Ambiguitate

Pânze de lacrimi eterne în spini

Brodate pe umbra cărărilor vieţii,

Dispar în pulberi pustii,pe urmele gheţii…

Şi-şi lasă sfiosul contur  pe tristele răşini.

Şi-n ecouri triste de vânt şi de soare

S-abate la luptă un nor călător

Să-nfrunte furtuna vieţii amare

Aprinsă din jăraticul lăsat de-un dor…

Apari -dispari , dispari…

Spre ce se-ndreaptă ţara asta oare?

Parcă împinsă de - un destin dement

Acumulând  eroare la eroare

Spre un inevitabil faliment

Prea multe aventuri păgubitoare…

Am rămas vecini de gânduri rătăciți în două vieți

Sub cupole fără ziduri, fără punți prin depărtări,

Doi nebuni frumoși prin roua presărată-n dimineți

Sprijinind pe tâmplă zborul viselor spre alte zări.



Totul nouă ne-aparține, totul nouă ne-a fost dat

Fără să mai schimbăm rostul dintre suflete perechi,

Eu timid cuprins de spaimă, tu un dor nevinovat

Împletind cercei din stele și punându-i la…

PE LAMA ROZĂ A VISULUI DIN GRINDĂ

Lui Darie din labirinturi

de câte ori un greier printre ierburi îţi încurcă zborul

şi cam pişicher îţi zburătăceşte foiţele de gânduri

rozând pe un…

CUTIE DE SUFLET...

... pe degetul muntelui pereche

mi-am încolăcit

aura sufletului obosit şi stingher

peste care am simţit

zăvorul inimii tras

cutie de suflet

în adâncul peretelui

ce tresaltă

în înlănţuirea tangentă

a piepturilor aprinse

de scâncetul dorului

scăpătat din lanţurile ancorei

m-am cuibărit

în răsuflarea-i dulce de briză

din pumnii căuş

să-mi…

“Deschide radioul” îmi spunea

în fiecare dimineaţă

singurătatea ta

amintirile

se împleteau

în aburii cafelei

şi creştea în tine

tăcut şi alb,

deşertul

şi plecai

câte puţin,

în fiecare dimineaţă

e rândul meu

să NU deschid radioul,

să privesc

cum te-mpleteşti

în aburii cafelei

să cresc în mine

acelaşi deşert

şi să ascult

cum pleci din…

dincolo de târziul vieții
flăcările-mi mângâie fântâna
și-mi botează noaptea
în apă neîncepută

răsăritul
cu o aripă infirmă
supravegheză de la sol
înaltul zborului

în tainița gândurilor
rostirea mi-e de lut
înmugurit în dor de înviere
iar eu adun cuvinte în mănunchiuri
le-agăț în tindă
la oglinda înaltului
și-aștept să se-ntrupeze
în minuni...

DĂ  CLICK  ŞI  TRECI  MAI  DEPARTE

când crezi că ştii totul şi aerul numai ţie

ţi se cuvine

dă click şi treci mai departe

sunt destule planete în galaxie

eu voi rămâne să mestec năut cu agora…

amprenta albă

dacă-mi trec degetele

în naşterea silabelor

chipul modelat

netezeşte calea spre rai şi apă

milioane…

Printre oaze vrăjite cetăți am clădit,

eram sete de doi

și rugă eram

pe-un ocean infinit,…

prin oameni

trece vântul

fără să șuiere

apa nu-i sperie

potolește doar

setea de noroi

timpul zdrăngăne

amarnic și zimțat

sub armuri

pline de gol

munți au la gât

salbă de zbor

spre adâncuri

întunecate.

Omule

fii mai bun

căci eu

nu mai…

într-o seară m-a durut o coastă

a doua zi mi-a spus că se duce la medic

și s-a tot dus de-atunci nu mă mai doare seara

doar ziua mă mai supără locul ăla rămas gol în lipsa ei

pe care nici cerul cu toate ploile lui potop

nu-l mai poate umple vreodată



poate doar pământul

când stau și privesc cum mi se-arată…