Sentințe de zbor

[gina zaharia]

Printre oaze vrăjite cetăți am clădit,

eram sete de doi

și rugă eram

pe-un ocean infinit,

te strigam de pe țărmuri cu nume de foc,

cine oare mai știe s-aprindă

atâtea scântei

într-un  joc?

 

Am urcat, împreună, pe-o scară de dor,

adunam stări fără șoț -

cât de-nalte sentințe de zbor!

rătăcită prin corul de îngeri cântam

și ce-adânc și ce sfânt și-nțelept

te iubeam!

 

Trec iarăși cu sete prin cântec senin -

luceferi de-odihnă

topiți într-o clepsidră

din lacrimă de crin,

zece vieți de-aș avea cu pieptul în tine

aș strânge în toate iubirea,

apoi aș preface-o-n petale

pe-o mare de rime.

 

Departe sunt devreme dar port curat în suflet

cămășile de zei,

din valurile vremii, poveștile trăite

sunt voci înmugurite

în armonii de tei,

iubito, mi-ai spus, iată, mai am un veac de dor

și-l prind în templul nostru

spre stele călător!

 

Prin oazele vrăjite, o lacrimă se teme

să nu-i strivești misterul în falduri de poeme

iar codrul ne-nfășoară pe zori a mia oară,

în verdele iubirii

din simfonii de vară…

[gina zaharia]

E cântecul de nicăieri, Lisia, cu veșminte de rouă...

Îmbrățișări, cu drag

[gina zaharia]

Simple ca filele vântului pe inima serii...

Mulțumesc, da Coza!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Dan!

Și admirația mea,

[Vasilisia Lazăr]

zece vieți de-aș avea cu pieptul în tine

aș strânge în toate iubirea,

apoi aș preface-o-n petale

pe-o mare de rime.

 

Imensitatea mării tale mă copleşeşte. O privesc şi încerc să-i înţeleg cântecul divin.

Reverenţă,

[Ion Lazăr da Coza]

Simfonii de vară dincoace de cortina aurorei boreale a talentului tău.

da Coza

[SPRINCENATU DAN]

Am urcat, împreună, pe-o scară de dor,

adunam stări fără șoț -

cât de-nalte sentințe de zbor!

rătăcită prin corul de îngeri cântam

și ce-adânc și ce sfânt și-nțelept

te iubeam!

Superb, felicitări Gina !

Cu admiraţie, Dan

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela, armoniile verii s-au transformat în simfonii ... spre toamnă...

Ce bine că ești!

Îmbrățișări!!!!