De mi-ai dărui o zi,

Ghind' de Drag aş încolţi,

Fum de cânepă m-aş face

Peste minţile opace.

De mi-ai da măcar o oră,

Şoapte vii în ritm de horă

Le-aş trezi din pomenire,

Înjurând în glas de mire!

Un minut de mi-ai mai da,

Ochii ţi i-aş îmbăta

Cu-n sărut nemărginit,

Smuls din piatră de granit.

De-aş avea înc'un secund, -

Cel mai scurt sau cel mai scund -

Te-aş privi eternizat

Cu-Ochiul…

Ai rămas la fel stăpână
Şi mă stric de-atâta dor...
Dar când văd că mergi de mână
Cu alegerea păgână
De-a trăi întâmplător,
Mă apucă un alt dor -
Să pun talpa în pridvor
Şi în limba mea română
Să-ţi explic din rădăcină
Cât amar, dar şi lumină
Mi-ai turnat în căpăţână
Şi în fostul viitor,
Dulce şi înşelător...
Însă frica mă înfrână,
Îmi îngheaţă gura spână,
Doar îmi lasă ajutor
Firea mea de scriitor...

Meleag scăldat în dorul copiilor tăi vrednici,

Deschide-ţi larg hotarul şi sufletul spre noi,

Ne-ntoarce şi ne-nalţă pe creste de munţi veşnici,

Dezbracă-ne sclavia şi-azvârle-o în puhoi!

Trăim de-atâta vreme aducerile-aminte,

Încât trecutul iarăşi se-ntoarce înapoi,

Trezeşte irascibil străbunii din morminte

Căzuţi pentru Unire cu moarte de eroi.

În ei i-ascuns curajul pierdut printre memorii,

În ei şi-n părtinirea de limbă şi de…

Ce zi! de chin... dar iată s-a sfârsit;

În strigăt surd un gând a răguşit :

Să nu te laşi de omul ce-l iubeşti

Chiar de-a uitat a crede în poveşti.

Ce zi! cât dor! ţicneală în purtări,

Cuvinte vii, murate-n varii stări,

Un crez fragil agale alterează

Şi-un Dumnezeu - izvor de metastază.

Ce zi! cu spor… pentru-ntrebări astrale,

Ce tind a fi mai mult decât virale,

Nedezlegate, ferecate-n gând,

Stăruitor s-au umilit pe…

M-am întâlnit cu ea în vis aseară...

O, zei tâmpiți, îmi e atât de dor de ea!

Mi-aţi smuls-o nemilos odinioară

Şi-o ameţiţi acum în dorul altuia.

N-a fost destul s-o am ca picătură

Şi ştiu nici pentru ea n-a fost prea mult,

Secunde vii prăjite în untură

De gând domestic si miraj adult.

Aş cere-o înapoi, o, zei barbari!

Aş pune sufletu-n zălog,

M-aş lepăda de ultimii iţari,

Golindu-mi cracul de milog.

M-aş…

O visătoare -
A uitat să viseze...
Un visător -
Şi-a rănit singur visul...
O smerită -
Cu-aspiraţii obeze...
Un smerit -
Extirpându-şi irisul...
O poetă -
Ce-şi screamătă rime
Din torturi anonime...
Un poet -
Ce consacră Amine
Fericirii străine...

Arzi!
Şi mă frige...
Dar tu continui să arzi
Fermentat în trăire,
Blestemat prin iubire,
Prin cuvinte râvnite,
Înecate la ieşire...
Straniu extaz!
Pe vârf de macaz,
Călit de dubios necaz.
De parc-ar fi o joacă...
Dar joaca e joacă!
Ací morala e opacă,
Chiar şi pentr-un gură-toacă...
Să nu mai arzi!
Că frige… Şi ajunge!!!

Cu cât mai rău, cu-atât mai bine,

Mă lepăd azi de tot ce-i sfânt...

Scăldat în lacrimi necreştine

Mă-nchin păgânului pământ.

Adulmec cum prin vene curge

Neiertãtor, jegos venin,

Perseverent din piept mi-l smulge

Hristosul printr-un lung suspin.

Mă zădără şi nu-i permite

Să stea stăpân în casa lui,

Lansează-n el ţintit cuţite

Ochit-exact în borţi de cui.

Nu înceta, te rog eu, Doamne!

Nu mă lăsa în braţ…

A trecut un an şi nu mai strig "te iubesc";
Sunt puternic mirat şi insist să răsuflu;
Am crezut cândva că iubind poţi să mori -
Am greşit ordinar, m-am găsit în tăceri...
Mă smintesc în noi şi ades mă aricesc;
Între poftă şi chin mai adaug maruflu;
Cum să găseşti viaţă prin negustori
Antrenaţi în vânzări de complot şi averi?
11.06.2021