Rondel proximei Uniri

[Ghiţă]

Răsuna-vor în colinde, cum, pe drept, li se cuvine,

Nici prea multe, nici puţine, trâmbiţele a izbândă.
Mii de glasuri tremurânde, tălmăcite din Amine,
Peste creste carpatine, făuri-vor bolţii grindă.

Colosală, dar plăpândă, doina ţărilor române,
După veacuri de ruşine, şti-va, iarăşi, să aprindă
Bucuriile-n colinde, nici prea multe, nici puţine,
Doar atât, cât se cuvine dorurilor în izbândă.

Nu au cum să nu se prindă cei legaţi de un Rovine,
De aceleaşi patronime, de străvechea lor orândă,
De trădări şi de osândă, strânse-n rime-sinonime,
De-o domnească profunzime; Nu au cum să nu cuprindă

Simetria din colindă şi iubirea din amine!

[Chris]

da, frumos!

[Ghiţă]

Va multumesc, oameni frumosi, pentru popas! 

[Ghiţă]

Am fàcut schimbãrile, doamnã Vasilisia! 

Vã multumesc pentru gânduri bune si pentru corectãri, în special pentru "amine". Era fixatã majuscula în mintea mea... 

[Vasilisia Lazăr]

Amine bănuiesc că e interjecția amin substantivizată. Nu cred că trebuia scris cu majusculă. Iar patronime e pluralul de la patronim, care înseamnă nume de familie. Fiind la plural, ar fi trebuit aceleași patronime ori același patronim, deci trebuie pus aceleași.

În rest, un rondel frumos, pătruns de sevă și patriotism. Arhaisme și neologisme se îmbină într-un mod armonios. Interesantă folosirea rimei interioare, pe lângă rima normală, deși nu prea e indicată. Dar crește muzicalitatea.

Spun și eu: Așa să fie (amin)!

[Amanda Spulber]

Așa să fie!