Bolovanul lui Sisif (dedicată părinţilor mei)

[Ghiţă]

Debandadă-n prag de munte, terciuire de nămol;
Doi martiri prinşi benevol, gata grabnic să înfrunte
Pietrele deloc mărunte, decăzute rostogol.

Sub călcâie, daruri sfinte - potecuţe din chirpici;
Străbuneii-mucenici le-au legat cu legăminte,
Cu lipici de doruri frânte şi romanţa unui bici.

Gras li-i glasul la răbdare, viu li-i crezul apocrif;
E harismă şi tarif potecuţa strâmtă-n care
Duc cu forţa la plimbare bolovanul lui Sisif.

Prostul se ridică-n glumă şi recade dinadins;
Poate se lăsa-va-nvins, când parabola postumă
Va fi rană şi arvună pentru-un alt fel de cuprins.

[Nikol MerBreM]

Metafore la tot pasul, dragoste pentru rădăcini, dar și câteva accente ironice, adunate toate pe muntele vieții în doi! Frumos!

Drag,

Nikol

[chindea maria elena]

Un poem-odă adresat tenacității omului, după mine! Cum această planetă este sala de clasă în care ne susținem examenele vieții, într-un fel fel toți suntem „proști” până nu ne dăm examenul iluminării! De aceea ne punem pe umeri toga lui Sisif!

Am savurat poemul!

[petrut dan]

O surpriză plăcută, un poem bun, cu drag și plăcerea lecturii!

[bolache alexandru]

Un frumos omagiu adus părinților... Cu umor și inteligență o poezie surprinzătoare. Mi-a plăcut!

[Mihai Katin]

Gras li-i glasul la răbdare, viu li-i crezul apocrif;
E harismă şi tarif potecuţa strâmtă-n care
Duc cu forţa la plimbare bolovanul lui Sisif.  

o abordare   interesanta a celor apocrife dar si a legendei grecesti.

Prostul se ridică-n glumă şi recade dinadins;
Poate se lăsa-va-nvins, când parabola postumă
Va fi rană şi arvună pentru-un alt fel de cuprins.    

primul vers isi are un adevar al sau remarcabil cel de-al doilea devine mai criptic, dar ne ofera o sentinta pe care, ca urmasi ai lui Sisif (oare?), o acceptam!

[Ghiţă]

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, pentru trecere şi apreciere! Gânduri senine!

[Ghiţă]

Vă mulţumesc, minunată doamnă Vasilisia!
Domnul vă aibă în pază!

[Vasilisia Lazăr]

Da, frumos omagiu adus celor doi părinți care înoată cu greu prin apele învolburate ale vieții cu speranța că într-o zi vor ajunge la liman. 

Prostul se ridică-n glumă şi recade dinadins;
Poate se lăsa-va-nvins, când parabola postumă
Va fi rană şi arvună pentru-un alt fel de cuprins.

Să sperăm că ziua aceea e aproape. Mi-a plăcut.