S-au cumințit mările, vor mângâia mătcile, tu așezi timpul nostru

într-o fotografie de august,

împreună cu toate luminile verii,

cu pasărea spin pornită să zboare peste ierburi, de-a lungul căii ferate,

ori străina care m-a sfătuit ce trebuie să îmbrac pentru dansul cu tine.

Am uitat să-ți spun, Ana, o femeie îmi imită mișcările,

se îndrăgostește de tot ce mi-e drag

și pare că știe tabieturile noastre, evită să mă privească în ochi,

dar…

Ai crezut că singurătatea are flori tropicale

și te va dezmierda precum luna flămândă pe o plajă exotică,

dar zilele aveau buzunare sparte, iar bucuriile mărunte se pierdeau repede,

ceasul din turnul catedralelor bătea tot mai des, 

în zadar fugea dorul precum căprioarele prin tufișuri,

îi făceai semn să se întoarcă și îl întrebai ce mai știe despre tine.



Te prefăceai că nu-ți pasă și…

Să descheiem cămașa podgoriei noastre și să cinăm pe sufletul ei simplu,

să zâmbim românește, să iubim românește,

apoi să rostim crezul fără de care soarele n-ar mai zgâria cerul cu drag, 

să colindăm satele, să ascultăm povești nesfârșite,

poveștile codrilor spuse lângă cazanul de țuică

și lângă vârtelnița care amestecă zaibărul vieții,

așa suntem noi,

norocoși…

Ana, în dreapta ai deșertul,

în stânga, oceanul, și-n palme câteva boabe de grâu.

După cum te cunosc, le vei semăna, le vei uda la miezul nopții,

apoi vei aștepta o caravană care să-ți ducă pâinea spre mâine.

Când a trecut, de ce nu te-ai agățat de ea,

de ce ai lăsat elefanți de tăceri să-ți acopere drumul spre croaziere de lux?

Ți-a mai rămas o barcă de salvare,

mică, mică,

și fără nicio vâslă...

Ți-ai înrămat cândva…

Ai urmărit vreodată privirea soarelui într-un amurg răsfățat?

Aceeași privire o aveai și tu, jucai șotronul pe zile bune

și te bucurai de săriturile reușite,

credeai că ești departe de mine, făcuseși pact cu avalanșe de râs,

lumea ta era un vitraliu cu zâmbete.

Când lângă tine s-au ridicat porți cu trandafirii dorului,

ți-ai strâns jocul, l-ai luat sub braț să-i cauți alt loc,

dar primele aplauze au rămas acolo, sub țurțurii…

Când ai privit peste ocean, ai văzut un leagăn în bătaia vântului,

pahare sparte în mii de reproșuri

și petale de trandafir. Un văzduh de petale.

Apoi, cineva ți-a bătut la ușă. S-a umplut timpul de porumbei, i-ai mângâiat

și le-ai vorbit despre incendiul în care arseseră jurămintele noastre de dragoste,

și răbdarea care servea dulceață amară din cupe de regi.

Ai zburat în alb. Ai vândut cumpăna care-ți vestea

când se depărtau așteptările pe…

Îți merg prin suflet, nici nu știu,

Dacă mai am sub pași vreo stradă, 

Dar parcă aș fi vrut să-ți fiu

Un fel de cântec pe zăpadă,



Un cântec pentru care lancea

Cu toți vitejii s-a luptat, 

Și care-ntreabă-n taină pacea,

În ce culori ne-a răsfățat?!



Îl simți și tu, și eu îl cred,

Aproape orbi, aproape singuri,

Cum aș putea să nu dezmierd

Un pescăruș cu…

Ai răsturnat în calea ta munții, nu ți-a păsat că fără ei n-am fi atins niciodată cerul,

i-ai transformat în câmpie, răsărise iasomia ca o glorie risipită,

ți-era ciudă că ai bătătorit visele noastre, le sărutai și iar le striveai,

în urma ta le-am adunat și le-am promis că nu le voi părăsi nicicând,

atunci am simțit că am fost dreaptă cu mine.

Odată am povestit unui necunoscut câte ceva despre viața asta șchioapă,

când e în preajma…