În lume se trăiește

sau se moare,

zbuciumul meu

mi-l duc pe umeri eu.

Nu împrumut trăiri

și nici nu vând,

pot dărui, din inimă,

tot dorul

sau scrie partitura unui gând.

Nu duce nimeni

pentru fiecare,

pot să permit

să-mi intoneze cântul,

voi scrie pentru sufletele rare

pe scena vieții

vom simți tumultul.

Nu joacă nimeni

rolul nimănuia,

se-ncearcă o părere

despre vis

căci în scenariul vieții

sunt…

Sunt în duel cu vecinul;

nu vrea să-mi fie cămaşă;

îi tot spun că-n ţară-i chinul,

el... să-i fiu o chiriaşă.

Sunt mereu în acea stare

să-mi plătesc ,,blânda” chirie?

leafa-mi este în sistare;

toate-mi sunt în agonie.

Sunt vecină, şi să ştie,

că-s mai sus decăt o soră;

bunicii acum să-nvie,

ne-o trage-o batjocoră!.

Sunt vecină, şi să ştie

că e zi şi eu sunt noapte

şi trăind într-o frăţie

poţi…

REVOLTE  SUB  SĂRUTUL  LUI  IUDA

barda pleacă rebelă printre grile să sfarme cofragul pufos

în care se toarnă minciuna

nu voi să semnez cu numele meu saturat de umbră

pentru încă-un mileniu

răstignirile

pe care le licitaţi sub crucea ce vă putrezeşte

lumina din oase



clepsidrele…

                Aripi

                          (îţi aminteşti?)

Se spune

Că de la o aripă rece

La o aripă caldă

Nu se poate face

Transfer

De căldură

Decât prin zbor.

Vrei iubito

Să ne naştem

Din cenuşă?

Mă tem

de odaia din albastru.

Păianjenul auriu

răstâgnit in pânza

de idei

efemere

poleite de zei

ţese gândurile

răsturnate din cavoul

uitat

întredeschis.

Albastrul

căzut…

Curg ploi ale stărilor stinghere

şi copilul se roagă

sub zidul aplecat de griji

în noaptea visului său

numără stelele căzute

în candela plânsă de ochiul tăcerii

bat clopotele tâmplelor arse de sori

se umblă pierdut

pe sub urme crăpate

de…

NU TE MAI CAUT TATĂ

nu trebuie să intru în vitrina lumii ca să Te pot locui

şi să-Ţi spun: sunt ACASĂ

nu trebuie să traversez oceanul

ca să găsesc perla nepreţuită prin care-şi respiră

infinitul vidurile beatifice

doar închid ochii şi…

Zori înroşiţi

pe gene de vânt

şi cărări bătătorite de clipe

ce poartă tainele paşilor mei

trecând peste ieri,

desculţă,

pe fărâme de scoici durute

sub tălpile tăiate a neuitare...

un colţ de cer

zâmbeşte a dor de ploaie

cu tremurul norilor ce se pierd,

unul câte unul, în depărtare...

un ţărm, o mare, o stâncă ce-am fost,

nisip încins de aşteptare - azi -

şi-un…

Dinainte

o tăcere panoramată.

Urechea-i bătea ochiul,

nu o auzea,

o vedea

pe segmentul

de memorie artificială.

Avea

să-şi dea drumul abundent

în grupuri de litere

de la mai multe cuvinte

să poată

să înţeleagă

cum

vedea tăcerea

şi auzea imaginile…

- Eşti veşnic?

- Răspunsul e un paradox

Însoţeşte-mă

În goana mea

Putem să mai schimbăm

O vorbă!

        (Mi-a răspuns timpul)

- Nu, mulţumesc.

Sunt sedentar.

Însă

Dă-mi şi mie o creangă!

Dar s-a depărtat atât de repede

Încât – cred –

Nici nu mi-a auzit rugămintea

Până la sfârşit

Altfel mi-ar fi lăsat şi mie

O nervură a unei frunze.

Pentru tine

Am luat sufletul meu
și l-am așezat în mâinile tale
să-ți însoțească clipele care agale
se duc spre neștiute hotare
și inima am luat-o, uite așa
și-am așezat-o lângă inima ta,
să nu fie singură niciodată
și s-alunge tristețea toată,
iar în nopțile cu lună
am luat visele-mpreună
și le-am așezat sub pernă
somnul să-ți aline
când nu sunt cu tine...

TRANSFIGURARE

 respiră piatra visul se-ntrupează durere filigranată

răscumpărare tandră din porţi încrâncenate

 eliberează din chingă o lume umbroasă

strai nou să scoată din piatră întronată lumină mistuie văzduhuri

de-oriunde priveşte iubirea dansează o…

Păsările

tăcute

sub coaja  lumii

au gustat din  sâmburele

zdrobit de adevărul

necopt

Aripile

grele

pecetluite de  cer…

Nefiindu-i

somn în somn,

citea pe sărite

măsura trecutului

căruia îi aparţinea.

Mergea

înaintea timpului

ce însuma

toate orele

adunate la un loc

ca umbra

care se întindea

pe spinarea lui

din discrepanţa absurdă

în care şi-a asigurat

eternitatea.

LOGODNĂ

 * Crochiuri în bobul de rouă *

cetăţean al universului să devin

cu drepturi depline la masa…

nu te-am încurajat

să mă desenezi în iarba viselor

atât de frumoasă

şi nu ţi-am pozat senzual şi lasciv

între stele

dar te-am lăsat să îţi imaginezi

cum ar  înflori lumea

cu zâmbetul meu-curcubeu

la-ncheietura unui cer transparent

de cuvinte

şi ţi-am făcut loc

pentru un veac de-ncercări

în cuibul braţelor mele

fragment din raiul nebuniei mele

ca o briza apolitică

tunete-mi readuc fulgerul morţii

cu tălpile pe viaţă

 …

Te-am pictat în tăceri verticale,

Scânteie-ntr-un veac fără nume,

Curcubeu pe cetăți boreale

Și rege pe scări de renume.…

deşi ştiu că viaţa începe de aici şi

se agită să iasă ca lumina din

felinarele uitate-n ferestre 

toamna

sunt trist şi incompatibil cu

secunda în care am iubit pe

jumătate de bancă

în seara aceea târzie

cafeaua…