cu rigla în mână în fața unei hărți conturează

un vast triunghi roșu

-se spune că India este cea mai frumoasă nestemată a Coroanei britanice

mă desprind din visare și îmi adun gândurile hoinare

viața începe din acest punct un perpetuum mobile

netezind anii mereu în aceeași direcție: India

Muntele Sfântului Semn

sunt ore care ar trebui scrise cu litere de aur în calendarul vieții noastre

cum ar fi așezarea privirii tale de-a curmezișul…

Ghemuit

în el, liber

să rătăcească

aproape la întâmplare,

continua

să se preumble uluit

cu o jumătate de zâmbet

in chip de cuie

ca nişte pilaştri

groşi de piatră neşlefuită

scăldat

într-o lumină

potolită şi lividă

căutând alinarea în apă…

Împleticindu-se

în mod neobişnuit

cu ochii înfundaţi în orbite,

cu o răsuflare obosită

ce ieşea de pe buzele arse

de pânza de sudoare

care-i îngălbenea fruntea,

cu capul îndreptat cu privirile în sus,

aerul să iasă cu vigoare din piept

întorcând palmele spre lumină…

risipea umbra

nălucii neclintite a trecutului.

Te vreau cu toate nopțile prin care,

Ne sărutam sub ploi de raze neperechi,

Să-mpartasim dureri din stele căzătoare

Când reclădim iubiri pe soclurile vechi.

Te strig cu toate clipele care mă fură

Din viața mea ducându-mă-n trecut,

De parcă toate-au fost o simplă aventură

Și noi străini ce-ntamplator s-au cunoscut.

Am presărat priviri pe trepte neurcate

De teamă c-ai să treci cândva și nu vei ști,

Că…

Îţi iroseşti lucirea-n

spaţii goale,

golite

de repere şi minuni;

străbaţi

imensităţi celeste şi genuni

şi nu-ntâlneşti,

nici deal nici vale,

pe unde au călcat

desculţe goale,

ducând

pe umăr gol şi ars de soare

ulcior,

ori întâlnind pe cale

fecior

cu braţ vânjos şi tare.

Apari ca temerarul

din povestea veche

pe geană

pentru-a străluci o clipă,

în toată…

iubitule, dă-mi cu ruj pe buze
și taie-mi primii nasturi de la decolteu
să miroasă a tine peste tot
numai când mă vezi

s-ar putea să fiu vinovată
că am trăit prea departe de prima obsesie
dar acum te nasc deasupra aerului


iubitule, să ne iubim azi
până la dilatarea propriilor cruci

SUB PAŞII LUI EMINESCU

Eminescu – sufletul pustiit de viaţă şi de adevăr, acest izvor din care se adapă ziua de ieri si de azi, şi de mâine, înaltul catarg ce a cunoscut atât asprimea valurilor dar şi parfumul înaltului...

Eminescu – cuvântul ce ni-l şopteşte codrul, prea plin de versurile poetului, această chemare a foşnetului de frunze, roua frumosului, floare nestemată la reverul eternului, a coborât pe o rază întro zi sticloasă de iarnă, în mijlocul…

Nu înceta

să întrebe întunericul

cufundat pe trei sferturi în umbra

din ultima parte a nopţii

cu tâmplele scobite,

într-un calm deplin

ca-ntr-o alegorie a duratei eterne

pe linia aceea profundă şi continuă…

Viaţa,

cum sufletul se sfâşia

convingător în glas

să-şi exprime

bucuria,

durerea,

dragostea…

Înflăcărat în gest

a străbătut cu pas grăbit

într-un fel încurcat,

flacăra

ce scotea la iveală întunericul

tulburat cu disperarea

să găsească un cuvânt

care apăsa pe ochiul lui

ca două găuri negre

umflându-i obrajii,

lăsându-i răsuflarea

să iasă prin buzele strânse…

Mugete de voci se aud.

Cerul începe

să-şi stingă culoarea

marile păsări argintii

emană miros de ghiulele

pensionarii

devin militanţi

ca să-şi completeze pensia

lângă o fântână fără apă

un bătrân

primeşte în dar

o pungă cu mălai

se bucură,

zâmbeşte,

arătându-şi dinţii

pe care nu-i mai are,

mulţumeşte

înclinându-se adânc

ieri era albastru,

sau verde,

sau…

mă plimbam prin cercul de lumină

cuvântul  pândea ca un soldat prost plătit

îmi jefuia liniştea

mă lăsa cu gânduri infinit de negre

deasupra patului crescuse iedera

 ţinea rădăcinile în pardoseala vremii

avea multe flori violet

se odihnea în culoarea destinului meu

perfora cu frunzele ascuţite…

                                                               fratelui meu, in memoriam

Această…

Dacă totul ar fi ca altă dată

Mi-aş face sufletul ca o fereastră

Să intre-n ea ca şoaptă după şoaptă

Privirea ta de linişte albastră

Apoi sufletu-mi să-şi lase forma

Ca o rugă-n necuprinse lacrimi

Pe când se scurg suspine din enorma

Şi neînţelesei tale patimi

Am s-adun visul ce se înfăşoară

Ca vraja pe-ale noastre începuturi

Când privind obrajii tăi de ceară

Voi depune ale mele dulci…

peste cuvintele lor e un strat gros de praf

îşi umezesc buzele rostogolind bolovanii uscaţi

în ţara mea e furtună cu valuri mari

toate încercările muritorilor de rând sunt zadarnice

eu nu am întrebat pe nimeni de ce ferestrele au obloane

îmi beau cafeaua ieftină la o cârciumă din cartier

nu…

Dintre zecile iubiri 

 câte oare-or fi uimiri?

 Dintre sute de-ntrebări…

EȘTI ATÂT

        DE FRUMOASĂ

că primăvara, florile

au termen de comparatie.

apa s-a adunat în lacuri

doar să te guste de dimineață.

soarele plânge cu dinți

cristale, roșii de ciudă

când te piepteni cu rouă.

îmbraci caldarâmul gri

cu moale de tălpi dulci

înmiresmate de nealergare.

păsările renunță la…

Cu chipul încordat de spaimă,

clar în gândire,

căuta să-şi dea seama pe unde merge…

Vorbea tăcând

cu un zâmbet cu aer complice

printr-o intuiţie neaşteptată,

cu sângele

ce îi curgea din toate rănile,

pierdut în divagaţii melancolice

aidoma desfrâului din suflet

când ciclul neîncetat al astrelor

s-a oprit.

Cu un zâmbet subţire

în momentele de totală  lipsă de activitate,

cobora cotiturile muntelui

mai puţin neliniştitoare

şi bătea aerul

cu mişcări dezordonate

de braţe, vărsând saliva albicioasă

din gura strâmbată de şirul rânjit de dinţi.

Era râsul unui om cu mintea tulburată…

Privindu-se-n oglindă ochii nu s-au recunoscut,

Mâinile gesticulau diferit și cu greu între ele,

Umbre-nveleau dureros gingășia acestui trecut

Iar gura-și pierduse conturul în riduri rebele.



Umerii purtau povara-mbrătisarilor lăsate de tine

Și stăteau aplecați prin ramuri de aduceri-aminte,

Îl simțeam pe cel din oglindă strecuranduse-n mine

Încercând să vorbim între noi, fără glas și cuvinte.



Privirile lăcrimau lumină pe rama acelei…

un ochi pe faţă
un ochi pe dos, mereu,
haina timpului.

toamna ruginie,
lumină rece, pe drum
bătătorit

mângâierea ta,
crestele munţilor
în plecăciune.

depărtările,
inimă călătoare,
clipă fugară.

bântuit de furtuni,
suflet-poezie,
fulger în dar.

ciocârlie-tril,
dimineaţă de vară,
muntele-cântec.

pârtie de brazi,
verdele suind voios
vârfuri amare.