Te vreau cu toate nopțile prin care,
Ne sărutam sub ploi de raze neperechi,
Să-mpartasim dureri din stele căzătoare
Când reclădim iubiri pe soclurile vechi.
Te strig cu toate clipele care mă fură
Din viața mea ducându-mă-n trecut,
De parcă toate-au fost o simplă aventură
Și noi străini ce-ntamplator s-au cunoscut.
Am presărat priviri pe trepte neurcate
De teamă c-ai să treci cândva și nu vei ști,
Că nopțile-au rămas doar umbre în cetate
Și-n fiecare dintre ele ne vom regăsi.
Nu-ți cer nimic dacă revii, doar îți ofer
Ce n-am putut atunci sub clar de lună,
Când totu-n jur era prea trist și efemer,
Iar noi visam plăcut ținându-ne de mână.
Adaugă un comentariu
Pelerinaj printre amintiri, imposibilitatea acceptării pierderii iubirii.
Frumos! Acelaşi incurabil romantic...
Aceeaşi căldură, dragoste neţărmurită emană versurile tale.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
Adolescentina...place!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE