Meteor

[vasile popovici]

Îţi iroseşti lucirea-n
spaţii goale,
golite
de repere şi minuni;
străbaţi
imensităţi celeste şi genuni
şi nu-ntâlneşti,
nici deal nici vale,
pe unde au călcat
desculţe goale,
ducând
pe umăr gol şi ars de soare
ulcior,
ori întâlnind pe cale
fecior
cu braţ vânjos şi tare.

Apari ca temerarul
din povestea veche
pe geană
pentru-a străluci o clipă,
în toată măreţia-ţi
nepereche
şi-apoi
dispari în marea ta risipă.

Ivirea-ţi meteorică-n
lucire
e scrisă
în răboj de sibiline?
Destinul tău în rătăcire
e scris
pe-ngălbenite file?

Ce soartă tristă,
meteor!
să-ţi fie strălucirea
clipă,
să nu cunoşti
ce e amor,
să piară raza ta-n risipă!

[vasile popovici]

Aşa este, Vasilisia Lazăr! Prin rândurile lăsate în pagină daţi dovadă de un cald

şi înnălţător spirit patriotic, ceea ce mă bucură că în această vitregită ţară mai

sunt, încă mai sunt oameni cu credinţă în valorile naţionale.

Cu mulţumiri şi respect,

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Frumos omagiu, domnule Popovici! 

Avem, prin Eminescu, paşaportul fără dată de expirare al românilor, spre viitor. Peste tot pe unde a trecut Luceafărul a lăsat urme din pulbere de stele. Pentru miile de uşi ale miilor de ani ce vor mai veni, românii au o cheie cu care vor deschide veacurile.

[vasile popovici]

Maria, Violeta,  vă mulţumesc pentru lectură şi comentariu!

[Maia Maria]

Asa este, este o zi speciale si eu va multumesc pentru aceasta frumoasa poezie. 

[vasile popovici]

Aşa este!

In memoriam Mihai Eminescu.

Mulţumesc!

[Any Dragoianu]

Eminesciana. Este o zi speciala si cred ca postarea dvs vine ca un omagiu adus marelui poet. Va felicit!