„Prea-meştere
zidar Manole, -
caligrafiat cu-aldine - ,
acum, -
vecină cu-Altair* - ,
te iert,
ba chiar şi te admir
că m-ai zidit
în tine!”

* Altair – cea mai strălucitoare stea din constelaţia
Aquila(Vulturul), de tip A, la distanţă de 16,7 ani-lumină
(5.13 parseci) de pământ, una din cele mai apropiate
stele vizibile cu ochiul liber.

26 iunie 2012

Îţi iroseşti lucirea-n

spaţii goale,

golite

de repere şi minuni;

străbaţi

imensităţi celeste şi genuni

şi nu-ntâlneşti,

nici deal nici vale,

pe unde au călcat

desculţe goale,

ducând

pe umăr gol şi ars de soare

ulcior,

ori întâlnind pe cale

fecior

cu braţ vânjos şi tare.

Apari ca temerarul

din povestea veche

pe geană

pentru-a străluci o clipă,

în toată…

Vino prietene la mine, la ţară,

să asculţi ciocârlia cântând, sfredelită

în ţinutul Dumnezeului!

Când treci pe lângă mine-mi zici,

uitându-te chiorâş şi cu resentiment:

,, ghiolbanule” ori ,,măi plăvane”

ori alte ţărănii.

Şi nu mă supăr, orăşanule, pe tine.

Ba, dimpotrivă, te respect.

Respect şi pentru burgul tău medieval, am,

prietene-orăşan; nu-ţi sunt duşman.

Altfel, nu te-aş chema la mine, la ţară,

să auzi cântând cocoşii-a…

Desculţ stau cu picioarele în iarba de şopârle

şi-ascult privighetori din mii de puncte cardinale;

un intermezzo-ascult: ,,cascada apelor din gârle”;

eterul mă-mpresoară cu zvoniri universale.

Mă doare feeria acestei dimineţi de vară;

de două suliţe pe cer, Ra se caţără-n zenit;

în arcuire curcubeică se lasă-n sară;

se-ncheie-o zi; din viitor în azi, o alta s-a pornit.

Ascult materia zvâcnind acut în contra timpuri,

nesincopat, c-o marjă mică…

Din ce în ce crucea din spate
e mai grea;
ori scad puterile din mine,
ori dealu-i mai pieptiş
şi-urcuş’-anevoios?!

De-ajuns în vârf e lege,
scop, poruncă;
ce mai contează că nu-mi place
nici scopul, nici porunca?!

Eu trebuie să urc,
atât,
fără crâcnire;
altfel,
Prea ’Naltul ar putea să creadă
că sunt un răzvrătit,
porunca i-o încalc,
şi, -
ar putea să facă dealul
mai înalt.