În zborul de cocor sunt ciclurile lumii

[vasile popovici]

 

Se cârduiesc în zi cocorii a plecare,

cu eleganţă-n zbor a bun rămas;

câţi dintre ei nu vor  găsi popas

decât pe valul zbuciumat de mare?!

 

Când au venit în primăvară timpurie,

entuziaşti, copiii: „au sosit cocorii!”

se desluşeşte-albastru-n faptul aurorii

pe care vor pleca în toamna netârzie.

 

În zborul de cocor sunt ciclurile lumii,

mereu aceeaşi ireversibilitate,

iar emergenţa în transcendentalitate,

restituire e în ciclurile humii.

(Din volumul în manuscris „Invariabila transfigurare")

 

3 septembrie 2014

 

[Ion Lazăr da Coza]

De ce să vă cumințiți? Ați postat, noi am comentat! Ar fi nefiresc și chiar îngrijorător ca autorul și cititorul să fie congruenți pe un text!

Știați că, pentru mine, de ex., conotativ, toporul = Black hole (vine un psihopat și-mi dă cu el în cap...). Bănuiesc faptul că nu pentru toți simbolizează asta. De aceea spun ca să dăm conotații general acceptate simbolurilor.

Fără îndoială, ochiul boului (plantă) se scrie cu cratimă (ochiul-boului).

Vă înțelegem și licența restitutio [in] integrum.

[vasile popovici]

Domnule da Coza, aveţi neştirbit şi sentimentul meu de preţuire, şi sentimentul de apreciere în rosturile/noima prozodiei!
Puţintică explicaţiune, de regulă, nu strică:adevărat este că forma de Genitiv-Dativ al cuvântului „humă" este „humei". Din necesităţi prozodice, bănuiesc că ştiţi că se poate folosi licenţa poetică, care de iure şi de facto este o „abatere uşoară de la regulile gramaticale de pronunţare şi de scriere corectă a cuvintelor pentru a învinge o dificultate de versificaţie." (Dicţionarul de neologisme de Florin Marcu şi Constant Manega, Ediţia a III-a, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1978). Eram sigur că ştiaţi asta. Una la mână. A doua: Zborul de cocor nu este zborul de cocor, ci o metonimie cu nuanţă metaforică. Am înlocuit un sens denotativ prin altul conotativ, altfel,
poezia nu ar fi transfigurare, nu ar mai fi carmen. Zborul de cocor, aici, nu înseamnă ciclicitatea anotimpurilor, ci înseamnă trecerea timpului, care trecere este ireversibilă (nu mai implic dicţionarul). Şi a treia la mână: dacă aş înlocui „ciclurile" cu „rosturile", ar zice lumea că-s dus cu pluta, deoarece ar fi totul confuz şi alandala. Când spun „ciclurile lumii", înţelegerea contextuală este mai facilă decât „ciclurile humii", care capătă alte conotaţii semasiologice.
Cu aceeaşi stimă,
Vasile Popovici

P.S.:„Ana și Ion da Coza au spus tot ce trebuia în analiza lor."
Dacă este, este!
Cu filologul (pertinent şi cu prestanţă filologică) Ana Cîmpeanu, nu doresc să mă cert.
Doar că poezia mea este filozofică, ci nu de iubire, natură, socială etc.; nu puteam înlocui „ireversibilitate, transcendentalitate şi restitutio integrum" cu flori sălbatice de câmp ori cu ochiul boului (floare), cu amor ori Cupidon, cu „nadir latent" ori zenit, cu..., mă rog!
Iertaţi-mi îndrăzneala, chiar neruşinarea de a posta; vă promit „cuminţenie!"

[vasile popovici]

Cu înaltă consideraţiune, Sofia Sincă!

[Sofia Sincă]

Zborul cocorilor impresionează prin întreaga acțiune ca o ceremonie. Sigur ei anunță început și sfârșit de anotimpuri. De aceea sunt importante aceste păsări.

Ana și Ion da Coza au spus tot ce trebuia în analiza lor.
Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

În zborul de cocor sunt ciclurile lumii,

mereu aceeaşi ireversibilitate,

iar emergenţa în transcendentalitate,

e restitutio integrum în ciclurile humii.

humii > humei  căci: húmă s. f., g.-d. art. húmei; pl. húme

Dimpotrivă: ciclurile duc la reversibilitate, și nicidecum la ireversibil! Apoi ai de două ori ciclurile în aceeași strofă. Pe ultimul l-aș înlocui cu rosturile!

De ținut cont și de sugestiile Anei!

Stimă.

da Coza

[Iordachescu Dragos Nicolae]

În zborul de cocor sunt ciclurile lumii,

mereu aceeaşi ireversibilitate,

iar emergenţa în transcendentalitate,

e restitutio integrum în ciclurile humii.

Ce bine descrie poetul ciclicitatea acestei lumi!

Toată stima, domnule Vasile Popovici