şi chiar dacă mi-ar fi

cum

sau ce ar trebui

mai înalt

mai nimic

ori mai grav

care ochi să-l închid

            amândoi

            încet numărând

   ca de lepră bucăţi

   de mine mii

   strigăte înghiţite

   surâs zeflemea

   sau poate în numele cui

   lumina să o condamn

   pentru că te-am privit

   am urcat

   am urcat

  …

îţi scriam poezii

mai întâi ca o glumă

din cuvinte visate

te găseam mai uşor printre litere

chiar şi mirosul

mirosul tău de bunici

şi cel de scorţişoară

îl găseam în capătul creionului meu

(ascuţit indecent până la demenţă)

tu îţi scurtai sarafanul

în fiecare săptămînă

sau poate picioarele tale

creşteau mult prea repede

îţi scriam…

priveşte

câte culori s-au strâns

pe trupul tău gândurile mele

au săpat amintiri roşii galbene verzi

numai tu ai rămas albă

prea albă printre atâtea nimicuri

întunecate zilele din ce se vor naşte

fără zâmbetul tău

neînvârtită planeta şi ea

va pieri odată cu tine

Nu mai avem nimic a ne mai spune

Străini,frustraţi,în jumătăţi de lume,

Ne furişăm stupizi,fără speranţă

Tot căutând în beznă o dimineaţă



Nimic din ce a fost nu va să fie

Chiar de ni-s sufletele triste şi stinghere

Chiar de-am lipi iubirea ruptă

Mereu ne vom izbi doar de himere…



Vom naviga prin amintiri,haotic

Şi lacrimi obosite vom ascunde

Vom mai zâmbi,aşa,estetic

Şi noaptea vom urla în perne…



Şi totuşi vom uita…

strig

bâjbâieli neluminate

cuvintele despre tine

cad şi eu odată cu ele

strig blesteme ascuţite

urcă prin mine amintiri lungi

alb-negru te văd tot mai puţin

mai am de căzut o mie de cuvinte

pentru tine nimic din  ce am

nu a fost de ajuns să umplu

pieptul tău gol de iubire

mi-a fost mereu frică

să mor strig printre litere

cad

demult nimeni nu mă…

când mă sufoc de teamă

şi cerul se coboară

strivind acoperişuri

şi cuşti de şobolan

când dăngănit de clopot

mi-e inima ce urlă

şi ochii-n întuneric

se-agaţă de tavan

eu doar o mână slabă

abia mai pot s-aşez

pe fruntea unui înger

băiatul meu

visez

şi-ncet se urcă cerul

lumină prin ferestre

îngerul meu

copilul meu

poate că Dumnezeu

chiar ne…