Cronică de jurnal 9

[paparuz adrian]

 

 

 

 

şi chiar dacă mi-ar fi

cum

sau ce ar trebui

mai înalt

mai nimic

ori mai grav

care ochi să-l închid

            amândoi

            încet numărând

   ca de lepră bucăţi

   de mine mii

   strigăte înghiţite

   surâs zeflemea

   sau poate în numele cui

   lumina să o condamn

   pentru că te-am privit

   am urcat

   am urcat

   cu tine mi-am umplut venele

   fără milă

   mai mult şi mai mult

   ce să mai respir

   căzut de atâta sus

   nici măcar noroiul

   pantofilor tăi nu mi-a rămas

   de ce

   să îmi fie ruşine

   gol fără zbaterea ta

   dorită

   sălbatică

   mută

   te-am avut cu buzele

   cu visele cât să pot

   de atunci

   să mă mint

   că n-ai existat

 

  şi dacă mi-este atât

  necruţător de tine dor

  cui îi mai pasă

 

 

[paparuz adrian]

cu multumiri

[gina zaharia]

am urcat

am urcat...

 

înălțător poem

gina

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Frumoase versuri! Mi-era dor de ele.

[Ion Lazăr da Coza]

Bucuros de revenire.

Popas plăcut.

da Coza

[paparuz adrian]

multumesc, Sofy

[Sofia Sincă]

Interesant şi inedit jurnal. Misterios, el transmite cititorului trăirile sufletului, confesiunea sa. Iubire neîmpărtăşită, iluzii, neputinţe, scrise ca nişte idei, ca şi când autorul nu vrea să dezvăluie tot. Sau doare şi scapă doar nişte gemete.

Îmi era dor de versurile tale Adrian.

Cu preţuire, Sofy!